Salariat temporar: cine reține și virează contribuțiile, agentul sau utilizatorul?
Agentul de muncă temporară. El este angajatorul salariatului temporar: plătește salariul, reține și virează contribuțiile și impozitele datorate de salariat și plătește contribuțiile datorate pentru acesta. Utilizatorul, firma la care lucrează efectiv salariatul, intervine numai ca plătitor de rezervă. Dacă agentul nu achită salariul, contribuțiile și impozitele în 15 zile calendaristice de la scadență, le plătește utilizatorul, la cererea salariatului. Apoi le recuperează de la agent.
Pentru contabilul utilizatorului, asta înseamnă că salariatul temporar nu intră în statul de plată și nici în declarațiile de salarii ale firmei. Rămâne însă o expunere: dacă agentul nu plătește, utilizatorul poate fi chemat să plătească în locul lui.
Temeiul legal
„Pe toată durata misiunii salariatul temporar beneficiază de salariul plătit de agentul de muncă temporară." — Codul muncii (Legea 53/2003), art. 96 alin. (1) (sursă: anaf_surse/legea_53_2003_codul_muncii.txt)
„(3) Agentul de muncă temporară este cel care reține și virează toate contribuțiile și impozitele datorate de salariatul temporar către bugetele statului și plătește pentru acesta toate contribuțiile datorate în condițiile legii.(4) În cazul în care în termen de 15 zile calendaristice de la data la care obligațiile privind plata salariului și cele privind contribuțiile și impozitele au devenit scadente și exigibile, iar agentul de muncă temporară nu le execută, ele vor fi plătite de utilizator, în baza solicitării salariatului temporar.(5) Utilizatorul care a plătit sumele datorate potrivit alin. (4) se subrogă, pentru sumele plătite, în drepturile salariatului temporar împotriva agentului de muncă temporară." — Codul muncii (Legea 53/2003), art. 96 alin. (3)-(5) (sursă: anaf_surse/legea_53_2003_codul_muncii.txt)
„Salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune nu poate fi inferior celui pe care îl primește salariatul utilizatorului, care prestează aceeași muncă sau una similară cu cea a salariatului temporar." — Codul muncii (Legea 53/2003), art. 92 alin. (3) (sursă: anaf_surse/legea_53_2003_codul_muncii.txt)
Cine ce face:
- Agentul: plătește salariul (art. 96 alin. (1)), reține și virează contribuțiile și impozitul salariatului și plătește contribuțiile datorate pentru acesta (alin. (3)). Salariatul temporar apare în statul de plată și în declarațiile agentului, ca angajator.
- Utilizatorul: plătește agentului serviciul de punere la dispoziție, pe baza contractului încheiat în scris și a facturii. Comisionul agentului și remunerația salariatului sunt precizate în contractul de punere la dispoziție (art. 91 alin. (2) lit. f)).
- Plata de rezervă. Dacă agentul nu achită salariul, contribuțiile sau impozitele în 15 zile calendaristice de la scadență, utilizatorul le plătește, dar numai la cererea salariatului temporar (art. 96 alin. (4)).
- Recuperarea. După plată, utilizatorul preia drepturile salariatului împotriva agentului, pentru sumele plătite (art. 96 alin. (5)).
- Nivelul salariului. Salariul temporar nu poate fi mai mic decât al unui salariat al utilizatorului care face aceeași muncă (art. 92 alin. (3)) și nici sub salariul de bază minim brut (art. 96 alin. (2)).
- Fără taxe pentru salariat. Agentul nu poate percepe nicio taxă salariatului temporar pentru recrutare sau pentru încheierea contractului (art. 102). Încălcarea se sancționează cu amendă de 5.000–10.000 lei pentru fiecare persoană, fără a depăși 100.000 lei cumulat (art. 260 alin. (1) lit. o)).
SC Exemplu SRL folosește doi operatori puși la dispoziție de un agent de muncă temporară. Salariul pe iulie 2026 trebuia plătit de agent la 10 august 2026. Agentul nu plătește. - Termenul de 15 zile calendaristice se încheie la 25 august 2026. - Pe 27 august, unul dintre operatori cere în scris firmei SC Exemplu SRL să-i plătească salariul. Firma îl plătește, împreună cu contribuțiile și impozitul aferente. - Pentru sumele achitate, SC Exemplu SRL preia drepturile salariatului împotriva agentului și le poate recupera de la acesta, inclusiv prin compensare cu factura următoare, dacă agentul acceptă. - Pentru celălalt operator, care nu a cerut plata, firma nu are obligația de la art. 96 alin. (4).
Ce se greșește în practică
- Utilizatorul include salariații temporari în propriul stat de plată și în declarațiile de salarii, deși angajatorul lor este agentul.
- Utilizatorul plătește salariul direct, fără cererea salariatului și fără să se fi împlinit cele 15 zile. Plata nu mai are atunci acoperirea art. 96 alin. (4).
- După plata de rezervă, nu se documentează creanța asupra agentului, iar recuperarea devine greu de dovedit.
- Contractul de punere la dispoziție nu precizează remunerația salariatului. Respectarea art. 92 alin. (3) nu mai poate fi verificată.
Ce face iConta.eu
În iConta.eu, utilizatorul înregistrează factura agentului de muncă temporară ca pe orice achiziție de servicii, cu contarea propusă de aplicație. Salariații temporari nu se introduc în fișele de salariați ale utilizatorului, deci nu apar în statul de plată și nici în D112 ale lui. Aplicația nu are un flux dedicat pentru plata de rezervă de la art. 96 alin. (4). Dacă utilizatorul ajunge să plătească în locul agentului, contabilul înregistrează manual plata și creanța asupra agentului.