Avantaje primite de salariat de la terți: cine are obligația să declare CASS?
CASS pentru avantajele în bani sau în natură primite de salariat de la terți, în baza contractului de muncă sau a altei relații contractuale, o declară cel care are obligația de calcul, reținere și plată. Legea distinge trei situații: angajatorul rezident, dacă plata trece prin el; plătitorul rezident, dacă acesta plătește direct salariatului; salariatul însuși, dacă plătitorul nu e rezident fiscal român. În ultimul caz, angajatorul poate opta să preia obligația.
Întrebarea apare în grupurile de firme, la programele de fidelizare ale furnizorilor sau la beneficiile oferite de un partener. Avantajul nu vine de la angajator, dar e legat de contractul de muncă. Dacă nu se stabilește cine are obligația, CASS nu e declarată de nimeni.
Temeiul legal
„În cazul veniturilor reprezentând avantaje în bani și/sau în natură primite de la terți ca urmare a prevederilor contractului individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detașare sau a unui statut special prevăzut de lege ori a unei relații contractuale între părți, după caz, obligația de declarare a contribuției de asigurări sociale de sănătate potrivit alin. (1) revine persoanelor prevăzute la art. 168 alin. (2^1) sau (2^2) , după caz." — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 169 alin. (1^1) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
„angajatorului rezident fiscal român, când avantajele în bani și/sau în natură sunt acordate de alte entități decât acesta și plata se efectuează prin intermediul angajatorului; ... b) plătitorilor de venituri rezidenți fiscali români, când avantajele în bani și/sau în natură sunt acordate și plătite direct persoanei fizice de alte entități decât angajatorul" — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 168 alin. (2^1) lit. a) și b) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
„persoanelor fizice, când avantajele în bani și/sau în natură sunt acordate și plătite direct persoanei fizice de plătitori de venituri care nu sunt rezidenți fiscali români, alții decât angajatorul." — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 168 alin. (2^1) lit. c) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Cele trei situații, plus opțiunea:
- Plata trece prin angajatorul rezident. Angajatorul calculează, reține și plătește CASS (art. 168 alin. (2^1) lit. a)) și o declară în declarația lunară de la art. 147 alin. (1).
- Un terț rezident plătește direct salariatului. Obligația e a plătitorului rezident (lit. b)), care declară și el CASS. Există o excepție: salariații unor angajatori nerezidenți care datorează contribuțiile potrivit legislației europene sau acordurilor de securitate socială. Pentru ei se aplică art. 168 alin. (4).
- Un terț nerezident plătește direct salariatului. Salariatul calculează, reține, plătește și declară (lit. c)).
- Opțiunea angajatorului. În situația 3, angajatorul rezident, sau angajatorul nerezident care intră sub legislația europeană ori sub un acord de securitate socială, poate opta să preia obligația (art. 168 alin. (2^2)). Atunci tot el declară.
Aceleași reguli se aplică și veniturilor în bani sau în natură primite de la terți în aceleași condiții (art. 168 alin. (2^3) și art. 169 alin. (1^1), teza a doua). Cota este 10% (art. 156). Termenul de declarare este 25 a lunii următoare (art. 169 alin. (1)).
Un furnizor român al SC Exemplu SRL oferă direct, în octombrie 2026, unui salariat al acesteia un voucher de 1.000 lei, în baza unei clauze din contractul comercial dintre firme.
- Plătitorul e rezident fiscal român și plătește direct salariatului, deci obligația e a lui (lit. b)).
- CASS: 1.000 × 10% = 100 lei, declarată de furnizor până la 25 noiembrie 2026.
Dacă voucherul ar fi fost oferit de firma-mamă din străinătate direct salariatului, obligația ar fi trecut la salariat (lit. c)). SC Exemplu SRL ar fi putut opta să o preia (alin. (2^2)).
Ce se greșește în practică
- Se presupune că angajatorul declară mereu CASS pentru orice avantaj legat de contractul de muncă, deși el are obligația doar când plata trece prin el sau când optează.
- Plătitorul rezident care plătește direct salariatul altei firme nu reține și nu declară CASS, considerând că persoana „nu e salariatul lui".
- Se uită de opțiunea angajatorului din alin. (2^2), deși ea scutește salariatul de declarații lunare proprii.
- Opțiunea angajatorului se aplică și situațiilor de la lit. a) și b), unde ea nu există: obligația e deja stabilită de lege.
- CASS se declară de o persoană, iar CAS de alta. Regulile pentru CAS (art. 146 alin. (2^1)-(2^2)) au aceeași structură și trebuie aplicate coerent.
Ce face iConta.eu
Statul de plată din iConta.eu calculează CASS pe salariu și pe tichetele de masă și de vacanță acordate de angajator, iar sumele ajung în D112. Aplicația nu are un câmp dedicat pentru avantajele primite de salariat de la terți. Încadrarea în una dintre cele trei situații, opțiunea angajatorului și includerea avantajului în declarație rămân în sarcina contabilului.