Tranzacție reconsiderată de ANAF: ce se întâmplă cu impozitele deja plătite pentru ea?
Nu se pierd și nu trebuie cerute separat înapoi. Când ANAF reconsideră o tranzacție și stabilește alte obligații fiscale, sumele deja achitate pentru obligațiile declarate aferente tranzacției se consideră în totalitate plăți anticipate în contul noilor obligații. Nu contează la ce buget au fost distribuite inițial: între bugete se face ulterior o regularizare.
Practic, firma datorează doar diferența dintre obligațiile stabilite după reconsiderare și ce a plătit deja pentru tranzacție. Evită situația absurdă în care ar plăti integral noile obligații și ar aștepta separat restituirea celor vechi, pe un alt buget.
Temeiul legal
„Obligațiile fiscale stabilite de organul fiscal central ca urmare a reconsiderării unei tranzacții, potrivit legii, se regularizează cu obligațiile fiscale declarate/plătite de contribuabil/plătitor aferente respectivei tranzacții. În acest caz, sumele achitate în contul obligațiilor fiscale declarate/plătite de contribuabil/plătitor se consideră, în totalitate, indiferent de bugetul unde au fost ulterior distribuite, a reprezenta plăți anticipate în contul obligațiilor fiscale stabilite ca urmare a reconsiderării, cu regularizarea ulterioară între bugete." — Codul de procedură fiscală (Legea 207/2015), art. 171 alin. (1) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
„La stabilirea sumei unui impozit, a unei taxe sau a unei contribuții sociale obligatorii, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic, ajustând efectele fiscale ale acesteia, sau pot reîncadra forma unei tranzacții/activități pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției/activității." — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 11 alin. (1) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Ce înseamnă reconsiderarea și cum se regularizează:
- Temeiul reconsiderării. Organul fiscal poate ignora o tranzacție fără scop economic sau îi poate reîncadra forma, pentru a reflecta conținutul economic (art. 11 alin. (1) din Codul fiscal). Organul fiscal apreciază situațiile de fapt după realitatea lor economică și, când fondul diferă de forma juridică, respectă fondul economic (art. 14 alin. (2) din Codul de procedură fiscală). Decizia de impunere emisă astfel trebuie motivată în fapt, cu elementele relevante și mijloacele de probă.
- Ce se regularizează. Noile obligații se regularizează cu obligațiile declarate sau plătite aferente respectivei tranzacții. Nu se iau în calcul alte plăți ale firmei, fără legătură cu tranzacția.
- Plățile devin plăți anticipate. Sumele achitate pentru obligațiile inițiale se consideră integral plăți anticipate în contul noilor obligații, oricare ar fi bugetul unde au fost distribuite.
- Regularizarea dintre bugete. Mutarea sumelor între bugete, de exemplu de la bugetul de stat la bugetul asigurărilor sociale, se face ulterior, între instituții. Firma nu trebuie să ceară restituirea de pe un buget și să plătească pe altul.
- Procedura. Procedura de aplicare se aprobă prin ordin al președintelui ANAF (art. 171 alin. (2)).
Ce verificați în decizia primită:
- Lista obligațiilor inițiale aferente tranzacției și sumele plătite pentru ele.
- Noile obligații stabilite după reconsiderare.
- Diferența de plată, după considerarea plăților inițiale ca plăți anticipate.
SC Exemplu SRL a declarat și a plătit pentru o tranzacție, în 2025, obligații de 8.000 lei, la un anumit tip de impozit. La inspecția din 2026, ANAF reîncadrează forma tranzacției potrivit conținutului ei economic. Pentru aceeași tranzacție stabilește obligații de alt tip, de 11.000 lei, datorate altor bugete.
- Plăți inițiale aferente tranzacției: 8.000 lei, considerate integral plăți anticipate.
- Obligații stabilite după reconsiderare: 11.000 lei.
- Diferență de plată: 11.000 − 8.000 = 3.000 lei.
Firma nu trebuie să plătească 11.000 lei și să ceară restituirea celor 8.000 lei de pe primul buget. Mutarea celor 8.000 lei între bugete se face ulterior, între instituții.
Dacă obligațiile stabilite după reconsiderare ar fi fost de 6.000 lei, plățile anticipate de 8.000 lei le-ar fi acoperit integral. Art. 171 nu reglementează expres ce se întâmplă cu surplusul de 2.000 lei. În principiu, el ar urma regulile generale de compensare și restituire, dar soluția este interpretabilă și merită verificată în decizia emisă.
Ce se greșește în practică
- Firma plătește integral obligațiile din decizia de reconsiderare, fără să verifice dacă plățile inițiale au fost considerate plăți anticipate, apoi cere separat restituirea.
- Se presupune că sumele plătite pe un buget nu pot acoperi obligații datorate altui buget. Art. 171 prevede expres regularizarea ulterioară între bugete.
- În regularizare se includ plăți fără legătură cu tranzacția reconsiderată.
- În contabilitate nu se înregistrează reîncadrarea: obligațiile inițiale rămân în conturile de buget alături de cele noi, iar soldurile se dublează.
Ce face iConta.eu
iConta.eu nu primește deciziile de impunere emise după inspecții și nu face regularizarea dintre obligațiile inițiale și cele stabilite după reconsiderare. Corecțiile din conturile de buget (stornarea obligațiilor inițiale, înregistrarea celor noi și a diferenței de plată) se înregistrează de contabil, pe baza deciziei, ca note contabile în registrul jurnal. Verificatoarele de coerență semnalează notele neechilibrate și dezechilibrele de balanță care apar după corecții. Aplicația nu calculează accesoriile.