Cum tratez fiscal dobânzile la creditele bancare?
Dobânda plătită sau angajată la un credit bancar — pe termen lung, pe termen scurt sau ca descoperit de cont — nu este automat integral deductibilă fiscal; ea intră sub incidența regulilor de limitare a deductibilității costurilor îndatorării.
Temeiul legal
"costurile îndatorării - cheltuiala reprezentând dobânda aferentă tuturor formelor de datorii, alte costuri echivalente din punct de vedere economic cu dobânzile, inclusiv alte cheltuieli suportate în legătură cu obținerea de finanțare [...]" — Codul fiscal 227/2015, art. 40^1 pct. 1
"costurile excedentare ale îndatorării - suma cu care costurile îndatorării unui contribuabil depășesc veniturile din dobânzi și alte venituri echivalente din punct de vedere economic pe care le primește contribuabilul" — Codul fiscal 227/2015, art. 40^1 pct. 2
"(1) [...] diferența dintre costurile excedentare ale îndatorării [...] și plafonul deductibil prevăzut la alin. (4) este dedusă limitat în perioada fiscală în care este suportată, până la nivelul a 30% din baza de calcul [...] (4) Contribuabilul are dreptul de a deduce, într-o perioadă fiscală, costurile excedentare ale îndatorării până la plafonul deductibil reprezentat de echivalentul în lei al sumei de 1.000.000 euro. [...]" — Codul fiscal 227/2015, art. 40^2 alin. (1) și (4)
Regula se aplică tuturor formelor de datorii ale entității — credite pe termen lung (conturile 162/168), credite pe termen scurt (519/5198) și descoperit de cont (512) deopotrivă — nu diferențiat, pe tip de cont contabil folosit. Se calculează mai întâi costurile excedentare ale îndatorării, adică diferența dintre cheltuielile cu dobânda și veniturile din dobânzi ale entității, la nivel agregat. Din această sumă, deductibilă este partea de până la 1.000.000 euro (plafon integral) plus 30% din baza de calcul pentru rest.
Ce se greșește în practică
O greșeală frecventă este calcularea și aplicarea plafonului de deductibilitate separat, pentru fiecare credit sau facilitate bancară în parte, în loc de calculul agregat la nivelul întregii entități.
O altă greșeală este ignorarea veniturilor din dobânzi la determinarea costurilor excedentare nete — regula nu se aplică la cheltuiala brută cu dobânda, ci la diferența netă față de veniturile din dobânzi.
De asemenea, este o greșeală să se creadă că regula privește doar creditele pe termen lung — ea acoperă, fără excepție, orice formă de datorie purtătoare de dobândă, inclusiv descoperitul de cont.
Ce face iConta.eu
Motorul contabil înregistrează cheltuiala cu dobânda pentru fiecare tip de credit — 666 = 1682 (termen lung), 666 = 5198 (termen scurt) sau 666 = 5121 (overdraft) — dar nu calculează automat plafonul fiscal de deductibilitate de 30%/1.000.000 euro prevăzut la art. 40^2 din Codul fiscal. Acest calcul, care se face la nivelul întregii entități conform art. 40^1-40^9, rămâne în sarcina utilizatorului.