iConta.eu Intră în cont

Ce verifică ANAF la o firmă plătitoare de TVA

Inspecția fiscală la o firmă plătitoare de TVA nu e o verificare la întâmplare — are un obiect legal precis și o procedură de selecție bazată pe risc, definite explicit în Codul de procedură fiscală.

Obiectul inspecției fiscale

Codul de procedură fiscală art. 113 alin. (1) definește ce anume verifică organul de inspecție:

„(1) Inspecția fiscală reprezintă activitatea ce are ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor în legătură cu stabilirea obligațiilor fiscale de către contribuabil/plătitor, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impozitare și a situațiilor de fapt aferente, stabilirea diferențelor de obligații fiscale principale."

Concret, art. 113 alin. (2) listează activitățile pe care le poate face inspectorul, inclusiv cea mai relevantă pentru o firmă de TVA:

„b) verificarea concordanței dintre datele din declarațiile fiscale cu cele din evidența contabilă și fiscală a contribuabilului/plătitorului, inclusiv din fișierul standard de control fiscal;"

Adică D300 (decontul de TVA) se compară punct cu punct cu jurnalele de vânzări/cumpărări, cu evidența contabilă și cu fișierul SAF-T (D406), dacă firma are obligația de a-l depune.

Ce mai poate face organul de inspecție

Din aceeași listă (art. 113 alin. (2)):

Cum ajunge o firmă să fie selectată pentru control

Selectarea nu e discreționară — Codul de procedură fiscală art. 121 alin. (1) leagă selecția de nivelul de risc:

„[...] În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, selectarea contribuabililor/plătitorilor pentru efectuarea acțiunii de inspecție fiscală se efectuează la nivelul aparatului central al ANAF, în funcție de nivelul riscului stabilit pe baza analizei de risc."

Analiza de risc are o definiție proprie în lege, la art. 1 pct. 3:

„3. analiza de risc - activitatea efectuată de organul fiscal în scopul identificării riscurilor de neconformare în ceea ce privește îndeplinirea de către contribuabil/plătitor a obligațiilor prevăzute de legislația fiscală, de a le evalua, de a le gestiona, precum și de a le utiliza în scopul efectuării activităților de administrare fiscală;"

Există și o componentă de selecție aleatorie, dar limitată: art. 121 alin. (1^1) permite ANAF să selecteze contribuabili aleatoriu, cu condiția ca procentul acestora să nu depășească 10% din totalul celor selectați pentru inspecție într-un an calendaristic.

Notificarea de conformare — o etapă anterioară controlului

Înainte de a începe efectiv o inspecție, ANAF poate trimite o notificare de conformare, prevăzută la art. 121^1:

„(1) Pentru contribuabilii/plătitorii prezumtivi a fi selectați pentru efectuarea inspecției fiscale, organul de inspecție fiscală transmite acestora, în scris, o notificare de conformare cu privire la riscurile fiscale identificate în scopul reanalizării de către aceștia a situației fiscale și, după caz, de a depune sau de a corecta declarațiile fiscale. (2) [...] în termen de 30 de zile [...] are posibilitatea să depună sau să corecteze declarațiile fiscale."

Practic, o firmă care primește o astfel de notificare are o fereastră de 30 de zile să-și corecteze singură declarațiile înainte ca inspecția să înceapă efectiv.

Ce ar trebui să aibă pregătit o firmă plătitoare de TVA

Element verificat Sursă de confruntare
Sumele din D300 Jurnale de vânzări/cumpărări, evidența contabilă
Coerența cu SAF-T Fișierul standard de control fiscal (D406), dacă e obligatoriu
Documente justificative Facturi, contracte, documente de transport
Explicații pe operațiuni neclare Reprezentantul legal sau împuternicitul

Practic


Toate ghidurile · ← iConta.eu · Termeni și condiții