Este angajatorul obligat să înlocuiască echipamentul individual de protecție degradat?
Da. Legea securității și sănătății în muncă nu se mulțumește cu acordarea inițială a echipamentului individual de protecție (EIP). Când echipamentul s-a degradat sau nu mai protejează, angajatorul trebuie să dea echipament nou, iar costul nu poate fi trecut în sarcina salariatului.
Pentru contabil contează din două motive: înlocuirea generează o cheltuială care trebuie documentată, iar valoarea echipamentului acordat potrivit legii nu este avantaj impozabil pentru salariat.
Temeiul legal
„r) să asigure echipamente individuale de protecție; ... s) sa acorde obligatoriu echipament individual de protecție nou, în cazul degradării sau al pierderii calităților de protecție." — Legea 319/2006, art. 13 lit. r) și s) (sursă: anaf_surse/legea_319_2006_consolidat.txt)
„(6) Măsurile privind securitatea, sănătatea și igiena în munca nu trebuie să comporte în nicio situație obligații financiare pentru lucrători." — Legea 319/2006, art. 7 alin. (6) (sursă: anaf_surse/legea_319_2006_consolidat.txt)
„contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecție și de lucru, a alimentației de protecție, a medicamentelor și materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi privind sănătatea și securitatea în muncă, precum și a uniformelor obligatorii și a drepturilor de echipament, ce se acordă potrivit legislației în vigoare" — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 76 alin. (4) lit. f) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Ce înseamnă concret:
- Două obligații distincte. Lit. r): firma asigură EIP de la început. Lit. s): îl înlocuiește cu echipament nou când s-a degradat sau și-a pierdut calitățile de protecție.
- Echipament nou, nu recondiționat. Legea cere expres echipament „nou".
- Fără costuri pentru salariat. Art. 7 alin. (6) interzice orice obligație financiară a lucrătorului pentru măsurile de SSM. Nu se reține contravaloarea EIP din salariu pentru uzura normală.
- Și salariatul are obligații. Trebuie să folosească corect echipamentul și, după utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul de păstrare (art. 23 alin. (1) lit. b)).
- Fiscal, contravaloarea EIP acordat potrivit legii nu este venit din salarii (art. 76 alin. (4) lit. f)). Același text apare la veniturile excluse din baza contribuțiilor sociale (art. 142 lit. e)).
Amenzile sunt diferite pentru cele două obligații. Pentru lit. r), neasigurarea EIP, amenda e de la 5.000 la 10.000 lei (art. 39 alin. (2)). Pentru lit. s), neînlocuirea EIP degradat, amenda e de la 3.500 la 7.000 lei (art. 39 alin. (5)).
SC Exemplu SRL înlocuiește 10 perechi de bocanci de protecție uzate, la 300 lei perechea, adică 3.000 lei în total. Suma e cheltuiala firmei, cu documentele de acordare (bon de consum, fișa de evidență a EIP). Nu intră în venitul salarial al celor 10 salariați și nu se reține nimic din salariul lor.
Ce se greșește în practică
- Se reține din salariu contravaloarea echipamentului înlocuit „pentru că s-a stricat". Pentru uzura din muncă, art. 7 alin. (6) nu permite asta.
- EIP-ul acordat se trece în statul de plată ca avantaj în natură și se impozitează. Codul fiscal îl exclude din venitul salarial.
- Nu se păstrează evidența acordării și înlocuirii. La control, firma nu poate dovedi că a respectat lit. s).
- Se confundă EIP cu îmbrăcămintea de lucru obișnuită sau cu uniforma. Regimul fiscal e același dacă se acordă potrivit legii, dar obligația de SSM privește echipamentul care protejează împotriva unui risc.
Ce face iConta.eu
iConta.eu nu are o evidență dedicată a echipamentelor de protecție, cu termene de purtare sau alerte de înlocuire. Achiziția și darea în consum le înregistrezi prin contabilitatea generală (facturi primite, note contabile). În statul de plată nu trebuie adăugat niciun avantaj pentru EIP, deci nu apare nici în D112. Încadrarea concretă a fiecărui articol rămâne decizia contabilului.