Buna-credință a contribuabilului se prezumă: ce trebuie să dovedească ANAF la control?
ANAF trebuie să dovedească „contrariul" bunei-credințe. Codul de procedură fiscală (Legea 207/2015) spune că buna-credință a contribuabililor se prezumă până când organul fiscal dovedește contrariul. Așadar, la control, nu firma trebuie să demonstreze că a fost de bună-credință. Organul fiscal trebuie să arate, cu probe, că firma nu și-a îndeplinit obligațiile sau nu și-a exercitat drepturile potrivit scopului legal ori nu a declarat corect.
Prezumția nu scutește firma de obligațiile ei. Ea trebuie să coopereze, să prezinte faptele complet și să își procure dovezile. Prezumția decide cine suportă îndoiala atunci când constatarea organului fiscal se bazează pe bănuieli, nu pe probe.
Temeiul legal
„(1) Relațiile dintre contribuabil/plătitor și organul fiscal trebuie să fie fundamentate pe bună-credință. (2) Contribuabilul/Plătitorul trebuie să își îndeplinească obligațiile și să își exercite drepturile potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și să declare corect datele și informațiile privitoare la obligațiile fiscale datorate. (3) Organul fiscal trebuie să respecte drepturile contribuabilului/plătitorului în fiecare procedură de administrare a creanțelor fiscale aflată în derulare. (4) Buna-credință a contribuabililor se prezumă până când organul fiscal dovedește contrariul." — Codul de procedură fiscală (Legea 207/2015), art. 12 (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
„Contribuabilul/Plătitorul este obligat să coopereze cu organul fiscal în vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, în întregime, conform realității, și prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute" — Codul de procedură fiscală (Legea 207/2015), art. 10 alin. (1) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
Ce înseamnă „contrariul" pe care trebuie să îl dovedească ANAF:
- Contrariul e definit chiar de art. 12 alin. (2). Buna-credință a contribuabilului înseamnă să își îndeplinească obligațiile și să își exercite drepturile potrivit scopului pentru care legea i le-a recunoscut și să declare corect. ANAF trebuie să arate că una dintre aceste condiții nu e îndeplinită.
- Dovada se face cu probe, nu cu presupuneri. Organul fiscal apreciază relevanța faptelor folosind mijloacele de probă prevăzute de lege și pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor (art. 6 alin. (1)). Aprecierea se face în limitele rezonabilității și echității (art. 6 alin. (2)).
- Organul fiscal are și el obligații. Trebuie să respecte drepturile contribuabilului în fiecare procedură (art. 12 alin. (3)), inclusiv dreptul de a fi ascultat înainte de decizie (art. 9 alin. (1)).
Ce rămâne în sarcina firmei:
- Cooperarea. Firma prezintă faptele complet și conform realității și indică mijloacele de probă pe care le cunoaște (art. 10 alin. (1)).
- Procurarea probelor. Firma trebuie să facă demersuri pentru procurarea dovezilor, folosind toate posibilitățile pe care le are (art. 10 alin. (2)).
- Prezentarea înscrisurilor. Registrele, evidențele și documentele de afaceri se pun la dispoziția organului fiscal (art. 64 alin. (1)).
- Dovada a ceea ce a declarat. Prezumția bunei-credințe nu înlocuiește obligația firmei de a dovedi actele și faptele din declarațiile și cererile ei (art. 73 alin. (1)).
Unde se vede prezumția în practică: în contestație. Când decizia afirmă că o operațiune a fost făcută cu rea-credință sau în alt scop decât cel legal, fără să arate pe ce probe se sprijină, firma poate invoca art. 12 alin. (4). Cât de convingătoare sunt probele ANAF într-un caz concret rămâne o chestiune de apreciere.
La inspecția fiscală a SC Exemplu SRL, echipa constată că firma a cumpărat în 2025 servicii de marketing de 36.000 lei, în 12 tranșe lunare de câte 3.000 lei. Inspectorul consideră cheltuiala „nejustificată", fără alte constatări.
- Firma prezintă contractul, 12 rapoarte lunare de campanie și extrasele de plată: 12 × 3.000 = 36.000 lei.
- Firma și-a îndeplinit obligația de cooperare și de prezentare a dovezilor (art. 10).
- Pentru a înlătura cheltuiala pe motiv că serviciul a fost doar aparent, ANAF trebuie să dovedească acest lucru; o simplă bănuială nu răstoarnă prezumția de la art. 12 alin. (4).
- Dacă decizia se emite totuși fără probe, firma invocă prezumția în contestație, alături de documente.
Ce se greșește în practică
- Se crede că prezumția bunei-credințe scutește firma de documentarea operațiunilor.
- Firma refuză sau amână prezentarea documentelor, invocând prezumția. Obligația de cooperare rămâne.
- În contestație nu se arată concret că decizia nu cuprinde probele pe care se sprijină constatarea de rea-credință.
- Se invocă buna-credință generic, fără documente care să susțină operațiunea contestată.
Ce face iConta.eu
iConta.eu ajută la partea care rămâne în sarcina firmei: evidența și documentarea. Aplicația ține registrul jurnal și balanțele, păstrează declarațiile marcate ca depuse împreună cu XML-ul și generează fișierul SAF-T (D406) din contabilitate. Verificatoarele de coerență semnalează notele contabile neechilibrate și diferențele dintre TVA din facturi și conturile de TVA. Aplicația nu redactează contestații și nu evaluează probele dintr-un control.