Chirie plătită în natură sau reținută din garanție: cine calculează impozitul, firma sau proprietarul?
Proprietarul. Regula generală pentru chiriile plătite de firme este reținerea la sursă de către plătitor (Codul fiscal art. 84^1 alin. (3)-(6)). Alineatul (8) face o excepție pentru două situații: venitul brut plătit exclusiv în natură și sumele reprezentând garanție utilizată pentru plata chiriei stabilite prin contract. În ambele cazuri, proprietarul, uzufructuarul sau alt deținător legal stabilește venitul net anual, calculează și plătește impozitul prin Declarația unică.
De ce există excepția
Reținerea la sursă presupune o plată în bani din care firma să oprească impozitul. La chiria plătită în natură nu există o sumă din care să se rețină. La garanție, banii au fost deja predați proprietarului la începutul contractului, iar folosirea lor pentru chirie nu presupune o plată nouă a firmei. Legiuitorul a mutat în aceste cazuri obligația la beneficiarul venitului.
Ce face proprietarul
Potrivit art. 84^1 alin. (8), proprietarul: - stabilește venitul net anual scăzând din venitul brut cheltuieli forfetare de 20%; - calculează impozitul (cota de 10%, art. 123 alin. (2)); - depune Declarația unică până la termenul din art. 122 alin. (3), adică 25 mai a anului următor.
Ce rămâne în sarcina firmei
Firma nu reține și nu virează impozit pentru aceste sume, dar are o obligație declarativă: art. 84^1 alin. (9) prevede că persoanele juridice declară veniturile de la alin. (8) în declarația informativă prevăzută la art. 132 alin. (2), aferentă anului în care au fost realizate veniturile. Art. 132 alin. (3) confirmă că obligația se aplică și acestor plătitori, iar termenul din alin. (2) este ultima zi a lunii februarie a anului următor. Contabilul firmei trebuie deci să țină evidența separată a acestor sume, chiar dacă nu apar în declarațiile lunare de impozit reținut.
Exemplu: garanția folosită pentru ultima lună
Contract pe un an, chirie de 4.000 lei pe lună, garanție de 4.000 lei. Firma plătește în bani lunile ianuarie–noiembrie 2026. Pentru decembrie, părțile convin ca garanția să acopere chiria.
- Ianuarie–noiembrie: la fiecare plată, firma reține 10% din venitul net (4.000 − 20% = 3.200 lei), adică 320 lei pe lună.
- Decembrie: firma nu reține nimic. Proprietarul declară în Declarația unică venitul brut de 4.000 lei, venitul net de 3.200 lei și impozitul de 320 lei.
- Firma include cei 4.000 lei din decembrie în declarația informativă pentru anul 2026 (art. 84^1 alin. (9)).
Atenție la plata mixtă
Excepția pentru natură folosește termenul „exclusiv”. Dacă o parte din chirie se plătește în bani și o parte în natură, textul alin. (8) nu mai acoperă situația, iar regula de la alin. (1) și (3)-(6) include echivalentul în lei al veniturilor în natură în venitul brut din care firma reține impozitul. În acest caz, reținerea se face din partea plătită în bani.
Pași practici pentru contabil
- Verifică în contract forma plății: bani, exclusiv natură sau mixtă.
- La compensarea chiriei cu garanția, păstrează actul prin care părțile au convenit folosirea garanției.
- Nu include aceste sume în reținerile lunare; include-le în declarația informativă anuală.
- Informează proprietarul că îi revine obligația de a le declara în Declarația unică.
De reținut
- Chirie exclusiv în natură sau din garanție: impozitul îl stabilește proprietarul, prin Declarația unică (Codul fiscal art. 84^1 alin. (8)).
- Cotă forfetară 20%, impozit 10%, termen 25 mai a anului următor.
- Firma nu reține, dar raportează sumele în declarația informativă (art. 84^1 alin. (9), art. 132 alin. (2)-(3)), până la sfârșitul lunii februarie a anului următor.