Cum se contabilizează materialele cumpărate de beneficiar și montate de constructor?
E o situație frecventă la lucrări de construcții/amenajări: beneficiarul cumpără el însuși materialele (gresie, uși, instalații) și le predă constructorului doar pentru montaj, ca să controleze calitatea și costul materialului. Contabil, materialele nu trec niciodată în proprietatea constructorului — rămân activ al beneficiarului, doar fizic mutate la terț.
Contul de urmărit — 351 "Materii și materiale aflate la terți"
OMFP 1802/2014 descrie exact acest caz: contul 351 ține "evidența existenței şi mişcării stocurilor de materii prime, materiale consumabile şi materiale de natura obiectelor de inventar trimise la terți, pentru prelucrare sau în custodie." Este un cont de activ.
Fluxul contabil la beneficiar:
- Achiziția materialelor — intră în gestiune ca stocuri (301 materii prime, 302/303 materiale consumabile/obiecte de inventar, după caz), pe baza facturii de la furnizor.
- Predarea materialelor către constructor — nu e o vânzare, ci o mutare fizică a stocului la terț: 351 "Materii și materiale aflate la terți" = 301/302/303. Se face pe bază de aviz de însoțire a mărfii sau proces-verbal de predare, cu mențiunea explicită că bunurile rămân proprietatea beneficiarului.
- Consumul efectiv al materialelor în lucrare — pe măsură ce constructorul confirmă punerea în operă (situație de lucrări, proces-verbal de recepție parțială/finală), materialele ies din gestiunea "aflate la terți" pe cheltuială: 601/602/603 = 351.
Norma precizează și situațiile de ieșire fără consum util: "scăderea din gestiune a materiilor prime [...] aflate la terți, constatate lipsă la inventar (601, 602, 603)" sau "distruse de calamități (658)" — deci și lipsurile sau distrugerile materialelor aflate la constructor se scot din 351, pe cheltuială sau pe alte cheltuieli, după caz, nu rămân "în aer" în evidență.
Ce facturează constructorul
Dacă materialul e al beneficiarului, constructorul facturează, de regulă, doar manopera (serviciul de montaj/execuție), nu și valoarea materialului — pentru că nu a fost niciodată proprietarul lui și nu poate revinde ceva ce nu-i aparține. Factura de manoperă a constructorului se înregistrează la beneficiar ca o cheltuială de exploatare sau, dacă lucrarea se capitalizează (de exemplu, e o investiție la un mijloc fix propriu sau la un spațiu închiriat), ca parte din costul imobilizării în curs de execuție.
Greșeli frecvente de evitat
- Nu se scot direct materialele din gestiune la predarea către constructor — predarea NU e un consum, e doar o mutare de locație fizică; consumul se recunoaște doar la confirmarea punerii în operă.
- Nu se lasă materialele "aflate la terți" nereconciliate la final de lucrare — la recepția finală, soldul contului 351 aferent acelui șantier trebuie să fie zero (tot ce a fost predat fie a fost pus în operă, fie a fost returnat, fie a fost constatat lipsă/distrus și tratat corespunzător).
- Nu se dublează valoarea materialului dacă, din neatenție, constructorul include și el materialul pe factura de manoperă — verifică întotdeauna dacă factura constructorului conține doar servicii, sau și materiale, pentru a nu înregistra de două ori aceeași valoare.
Checklist practic
- Achiziția de materiale de la furnizor intră normal pe stocuri (301/302/303).
- Predarea către constructor: 351 = 301/302/303, cu document justificativ (aviz/proces-verbal de predare-primire) care menționează explicit proprietatea beneficiarului.
- Consumul se recunoaște pe cheltuială (601/602/603) doar pe măsura confirmării punerii în operă, nu la predare.
- Factura constructorului acoperă manopera, nu materialul deja deținut de beneficiar.
- La finalizarea lucrării, reconciliază soldul 351 pe fiecare șantier/comandă — trebuie să fie zero sau explicat integral.