Cota unică de 1% la microîntreprinderi: condiții 2026
Distincția veche 1%/3% în funcție de venituri a dispărut. De la 1 ianuarie 2026, toate microîntreprinderile care îndeplinesc condițiile de încadrare plătesc aceeași cotă — dar condiția salariatului rămâne, și ea decide dacă firma rămâne deloc la impozitul micro.
Cota unică de 1%
Codul fiscal (Legea 227/2015) art. 51 alin. (1) prevede, în forma în vigoare de la 1 ianuarie 2026 (modificată de OUG nr. 89/2025): "Cota de impozit pe veniturile microîntreprinderilor este de 1%." Alineatul (1^1), care anterior conținea cota diferențiată de 3% pentru anumite categorii de firme, a fost abrogat prin aceeași ordonanță, de la aceeași dată. Nu mai există, deci, o cotă alternativă mai mare pentru microîntreprinderi — o firmă e fie la impozitul micro cu cota de 1%, fie la impozit pe profit.
Condițiile de încadrare ca microîntreprindere
Art. 47 alin. (1) din Codul fiscal cere îndeplinirea cumulativă, la 31 decembrie a anului fiscal precedent, a mai multor condiții — cele relevante practic:
- venituri care nu depășesc echivalentul în lei a 100.000 euro (lit. c), plafon confirmat pentru 2026 de OUG nr. 8/2026);
- capitalul social deținut de persoane, altele decât statul și unitățile administrativ-teritoriale (lit. d);
- să nu fie în dizolvare urmată de lichidare (lit. e);
- să aibă cel puțin un salariat (lit. g), cu excepția situației speciale de la art. 48 alin. (3);
- asociații/acționarii care dețin peste 25% din titluri să nu aplice regimul micro simultan la mai multe firme (lit. h);
- să fi depus în termen situațiile financiare anuale, dacă avea această obligație (lit. i).
Ce înseamnă "salariat" pentru condiția de la lit. g)
Art. 51 alin. (4) definește salariatul, în acest context, ca persoana angajată cu contract individual de muncă cu normă întreagă, potrivit Legii nr. 53/2003 — Codul muncii. Condiția se consideră îndeplinită și dacă firma are: (a) mai mulți angajați cu timp parțial ale căror fracțiuni de normă însumate echivalează o normă întreagă; sau (b) contracte de administrare/mandat cu remunerație de cel puțin salariul minim brut pe țară.
Firma cu un singur salariat care pleacă
Aici intervine regula specială din art. 52 alin. (3): dacă unicul salariat al unei microîntreprinderi își încetează raportul de muncă, condiția de la art. 47 alin. (1) lit. g) se consideră totuși îndeplinită dacă, în termen de 30 de zile de la încetare, firma angajează un salariat nou — cu contract pe durată nedeterminată sau pe durată determinată de cel puțin 12 luni. Dacă termenul de 30 de zile trece fără angajare, firma datorează impozit pe profit din trimestrul următor celui în care a încetat raportul de muncă inițial, nu de la data expirării celor 30 de zile.
Practic
Verifică cele 30 de zile din calendar (nu zile lucrătoare) din momentul în care contractul salariatului unic a încetat efectiv, nu din momentul în care ai aflat sau ai procesat administrativ plecarea. Un contract nou pe durată determinată sub 12 luni nu salvează condiția — legea cere minimum 12 luni pentru contractele pe durată determinată.