Datorează firma o taxă specială locală pentru un serviciu public de care nu beneficiază?
Ca regulă, nu. Taxa specială nu este un impozit general pe care îl plătesc toți contribuabilii din localitate. Ea finanțează un serviciu public local anume și se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de acel serviciu. Codul fiscal adaugă o singură categorie: cei obligați prin lege să efectueze prestații din sfera de activitate a serviciului respectiv.
În practică, o firmă care primește o decizie de impunere pentru o taxă specială trebuie să verifice două lucruri: dacă folosește efectiv serviciul, conform regulamentului aprobat de consiliul local, și dacă o lege o obligă la prestații din domeniul acelui serviciu.
Temeiul legal
„(6) Taxele speciale se fac venit la bugetul local și se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective." — Legea 273/2006 privind finanțele publice locale, art. 30 alin. (6) (sursă: anaf_surse/legea_273_2006_fin_publice_locale.txt)
„(1) Pentru funcționarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz, aprobă taxe speciale." — Legea 273/2006, art. 30 alin. (1) (sursă: anaf_surse/legea_273_2006_fin_publice_locale.txt)
„Taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituția sau serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare și funcționare al acestora, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestații ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu." — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 484 alin. (3) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Ce înseamnă concret:
- Taxa specială are destinație precisă: se instituie pentru funcționarea unui serviciu public local creat în interesul persoanelor fizice și juridice.
- Sunt datori numai beneficiarii serviciului, stabiliți potrivit regulamentului de organizare și funcționare al serviciului.
- Codul fiscal adaugă o excepție: sunt datori și cei obligați prin lege să efectueze prestații din sfera acelui tip de serviciu, chiar dacă nu îl solicită.
- Domeniile, condițiile și cuantumul taxelor se stabilesc prin hotărârea și regulamentul autorității deliberative, în limitele Legii 273/2006 (Codul fiscal, art. 484 alin. (2)).
Ce se greșește în practică
- Se plătește din inerție orice taxă specială apărută pe decizia de impunere locală, fără verificarea regulamentului serviciului. De acolo reiese cine este beneficiar.
- Se tratează taxa specială ca pe un impozit local, datorat de oricine are sediu sau bunuri în localitate. Taxa specială se leagă de beneficiul efectiv, nu de simpla prezență în localitate.
- Se ignoră a doua ipoteză din Codul fiscal: o firmă obligată prin lege la prestații din domeniul serviciului poate datora taxa chiar dacă nu o solicită.
- Se ratează termenul scurt de contestare a hotărârii consiliului local: 15 zile de la afișare sau publicare, potrivit art. 30 alin. (5) din Legea 273/2006.
Ce face iConta.eu
iConta.eu nu stabilește dacă o firmă datorează o anumită taxă specială; asta rezultă din hotărârea consiliului local și din regulamentul serviciului, iar decizia rămâne a contabilului. Dacă taxa este datorată, aplicația permite înregistrarea ei în contabilitatea generală, prin notă contabilă, în conturile alese de contabil.