Taxa pentru servicii de reclamă și publicitate: cine o datorează și ce publicitate este exclusă
Datorează: orice persoană care beneficiază de servicii de reclamă și publicitate în România, pe baza unui contract sau a altei înțelegeri (Codul fiscal art. 477 alin. (1)).
Declară și plătește: prestatorul serviciului, la bugetul local, lunar, până pe 10 a lunii următoare celei în care a intrat în vigoare contractul (art. 477 alin. (7)).
Cotă: între 1% și 3%, stabilită de consiliul local (alin. (5)).
Bază: orice plată obținută sau care urmează a fi obținută pentru serviciile de reclamă, fără TVA (alin. (4) și (6)).
Ce publicitate este exclusă
Taxa nu se aplică serviciilor de reclamă și publicitate realizate prin mijloacele de informare în masă scrise și audiovizuale (art. 477 alin. (1)). Legea le definește ca activitățile agenților de publicitate potrivit CAEN, adică publicitatea realizată prin: - ziare și alte tipărituri; - radio; - televiziune; - internet (art. 477 alin. (2)).
În practică, taxa rămâne pentru reclama care nu trece prin aceste canale. Un exemplu este campania pe panouri stradale închiriate de la o firmă de publicitate exterioară. Normele precizează că în valoarea serviciului intră și serviciile de decorare și de întreținere (HG 1/2016, normele la titlul IX, pct. 149).
Legătura cu taxa pe afișaj
Cine închiriază un panou unei alte persoane nu datorează taxa pentru afișaj de la art. 478. În acest caz, persoana care folosește panoul plătește taxa pentru servicii de reclamă de la art. 477 (art. 479 alin. (2)). Pentru același panou nu se plătesc ambele taxe. Firma care își afișează reclama pe structura proprie plătește taxa pe afișaj. Firma care cumpără spațiu de reclamă pe panoul altcuiva suportă taxa de 1%-3%.
Unde se plătește
Taxa se plătește la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în raza căreia persoana prestează serviciile de reclamă (art. 477 alin. (3)). Normele cer prestatorului să evidențieze distinct, în conturi analitice, taxa datorată pentru fiecare localitate sau sector în care se realizează publicitatea și să transmită situația beneficiarului (pct. 150 alin. (1)).
Atenție la norme: pct. 150 alin. (2) spune că beneficiarul depune declarația și varsă taxa. Textul provine din modificarea normelor din martie 2016. Codul fiscal art. 477 alin. (7), modificat ulterior, în iunie 2016, pune declararea și plata în sarcina prestatorului. Se aplică legea.
Exemplu
O firmă contractează în martie 2026 o campanie pe 20 de panouri stradale dintr-un municipiu, pentru 25.000 lei plus TVA. Consiliul local a stabilit cota de 3%. - Taxa este 25.000 × 3% = 750 lei. - Prestatorul o declară și o plătește la bugetul local până pe 10 aprilie 2026. - Debitorul taxei rămâne beneficiarul (art. 477 alin. (1)), chiar dacă plata o face prestatorul.
Pentru aceeași sumă cheltuită pe reclame online sau într-un ziar, taxa nu se datorează.
Cine este scutit
Instituțiile publice nu datorează taxa, cu excepția cazurilor în care fac reclamă unor activități economice (art. 479 alin. (1)).
Pași practici
- La fiecare contract de publicitate, identifică canalul: presă, radio, TV, internet sau alt canal.
- Pentru canalele neexceptate, cere prestatorului situația taxei pe fiecare localitate.
- Verifică dacă baza de calcul exclude TVA și include decorarea și întreținerea.
- Dacă firma ta este prestatorul, calculează, declară și plătește taxa lunar, până pe 10.
De reținut
- Taxa o datorează beneficiarul, dar o declară și o plătește prestatorul.
- Cota este de 1%-3% din valoarea fără TVA, stabilită local.
- Publicitatea prin ziare, tipărituri, radio, televiziune și internet este exclusă.
- Panoul închiriat de la altcineva intră la această taxă, nu la taxa pe afișaj.