Contabilitatea publică locală: diferența dintre contabilitatea bugetară și cea generală (patrimonială)
O primărie, o școală sau un spital finanțat din bugetul local țin contabilitate pe două planuri. Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor bugetare arată cât s-a încasat și cât s-a plătit din buget. Contabilitatea generală arată ce drepturi și obligații are instituția și cum evoluează patrimoniul ei. Ambele componente sunt cerute de Legea 82/1991 a contabilității, art. 2 alin. (2).
Ce spune legea
Legea 82/1991 art. 2 alin. (2) prevede că „Contabilitatea publică cuprinde: a) contabilitatea veniturilor și cheltuielilor bugetare, care să reflecte încasarea veniturilor și plata cheltuielilor aferente exercițiului bugetar; b) contabilitatea Trezoreriei Statului; c) contabilitatea generală bazată pe principiul constatării drepturilor și obligațiilor, care să reflecte evoluția situației financiare și patrimoniale, precum și a excedentului sau a deficitului patrimonial”.
Pentru o instituție publică locală contează lit. a) și c). Lit. b) privește contabilitatea Trezoreriei Statului. Art. 18 trimite la normele metodologice elaborate de Ministerul Finanțelor Publice pentru modul concret de înregistrare.
Contabilitatea bugetară: încasat și plătit
Contabilitatea bugetară urmărește execuția bugetului: - veniturile se înregistrează când sunt încasate; - cheltuielile se înregistrează când sunt plătite; - totul se ține pe exercițiul bugetar și pe clasificația bugetară.
Legea 82/1991 art. 18 detaliază ce trebuie să surprindă: „drepturilor constatate, veniturilor încasate, angajamentelor bugetare, angajamentelor legale, plăţilor de casă şi a cheltuielilor efective, pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare, potrivit bugetului aprobat”. Art. 17 alin. (3) cere ca veniturile și cheltuielile bugetului general consolidat să fie ținute pe subdiviziunile clasificației bugetare.
Contabilitatea generală: drepturi, obligații, patrimoniu
Contabilitatea generală folosește principiul constatării drepturilor și obligațiilor. O creanță se înregistrează când ia naștere dreptul, nu când intră banii. O datorie se înregistrează când apare obligația, nu când se plătește. Rezultatul este un excedent sau un deficit patrimonial, nu un excedent bugetar.
Exemplu
În decembrie, o primărie primește factura de 50.000 lei pentru deszăpezire, cu plata în ianuarie. - În contabilitatea generală, cheltuiala și datoria apar în decembrie, pentru că obligația există de la recepția serviciului. Rezultatul patrimonial al anului scade cu 50.000 lei. - În execuția bugetară, plata de 50.000 lei apare abia în ianuarie, pe exercițiul bugetar următor.
Invers, un impozit local stabilit în decembrie și încasat în februarie este creanță în contabilitatea generală din decembrie. În execuția bugetară devine venit încasat în februarie.
Din acest motiv, excedentul bugetar al anului și rezultatul patrimonial al anului pot diferi, chiar și ca semn.
La ce folosește fiecare
Legea 82/1991 art. 2 alin. (3) spune că contabilitatea instituțiilor publice asigură informații ordonatorilor de credite „cu privire la execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli, patrimoniul aflat în administrare”. Tot pe baza ei se întocmesc conturile anuale de execuție ale bugetelor locale. Execuția bugetară răspunde la întrebarea dacă s-a respectat bugetul aprobat. Contabilitatea generală răspunde la întrebarea ce are și ce datorează instituția.
Pași practici pentru contabil
- Înregistrează fiecare operațiune în ambele planuri, fiecare la momentul lui: la constatare în contabilitatea generală, la încasare sau plată în cea bugetară.
- Încadrează cheltuielile pe subdiviziunile clasificației bugetare încă de la angajare.
- La închiderea anului, explică documentat diferențele dintre excedentul bugetar și rezultatul patrimonial, pe baza creanțelor și datoriilor neîncasate sau neplătite.
De reținut
- Contabilitatea bugetară urmărește încasările și plățile exercițiului bugetar.
- Contabilitatea generală urmărește drepturile și obligațiile, pe principiul constatării lor, și rezultatul patrimonial.
- Temeiul este Legea 82/1991 art. 2 alin. (2) lit. a) și c), alin. (3) și art. 18.