Dobânzi peste nivelul pieței către o firmă asociată din UE: se scutește toată suma?
Nu. Când dobânda plătită unei societăți asociate dintr-un alt stat membru depășește, din cauza relației speciale dintre părți, suma care s-ar fi convenit între persoane independente, scutirea se aplică numai până la acea sumă de piață. Excedentul rămâne în afara regimului de scutire. Pentru el se aplică regulile obișnuite de impozitare a veniturilor nerezidenților.
Aceeași regulă se aplică redevențelor. În practică, apare des la împrumuturile intra-grup cu dobândă fixată de firma-mamă sau la licențele de marcă cu procente mari din cifra de afaceri.
Temeiul legal
„Când datorită relațiilor speciale existente între debitor și beneficiarul efectiv al dobânzii sau redevențelor ori între unul dintre ei și o altă persoană, suma dobânzilor sau redevențelor depășește suma care s-ar fi convenit între debitor și beneficiarul efectiv, în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai în această ultimă sumă menționată, dacă există o astfel de sumă." — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 259 alin. (2) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
„16% în cazul oricăror altor venituri impozabile obținute din România, așa cum sunt enumerate la art. 223 alin. (1) ." — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 224 alin. (4) lit. d) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Cum se aplică:
- Se compară dobânda contractuală cu dobânda de piață. Reperul e suma convenită între debitor și beneficiarul efectiv dacă nu ar exista relația specială, adică prețul de piață.
- Scutirea acoperă doar suma de piață, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții: forma beneficiarului, rezidență UE, supunerea la impozit, asociere de 25%, deținere de 2 ani, beneficiar efectiv, atestare la data plății.
- Excedentul se tratează separat. El nu beneficiază de scutire, iar pentru el se aplică regimul general al Titlului VI: cota de 16% (art. 224 alin. (4) lit. d)) sau cota din convenția de evitare a dublei impuneri, dacă se aplică.
- Excluderile de la alin. (1) rămân valabile. Dacă plata e tratată ca distribuire de beneficii sau restituire de capital ori creanța dă drept de participare la profit, scutirea nu se acordă deloc (art. 259 alin. (1)). Când un excedent mare de dobândă poate fi recalificat, trebuie analizat separat.
- „Dacă există o astfel de sumă." Când nu se poate stabili nicio sumă de piață, de exemplu pentru un drept unic, textul lasă loc de interpretare. Situația trebuie documentată cu o analiză de prețuri de transfer.
- Penalitățile pentru plata cu întârziere nu sunt dobânzi în sensul acestui capitol (art. 256). Nu intră nici în suma scutită, nici în comparație.
SC Exemplu SRL a primit în 2025 un împrumut de 1.000.000 lei de la societatea-mamă din Austria, care îi deține 100% din capital de peste 2 ani. Dobânda contractuală este de 12% pe an. Analiza de prețuri de transfer arată un nivel de piață de 7%.
Dobânda plătită în 2026: 1.000.000 × 12% = 120.000 lei. - Suma de piață: 1.000.000 × 7% = 70.000 lei, scutită, cu atestare la data plății. - Excedent: 120.000 − 70.000 = 50.000 lei, fără scutire. Impozit la sursă la cota de 16%: 50.000 × 16% = 8.000 lei, sau cota din convenție, dacă se aplică.
Impozitul de 8.000 lei se reține la plată și se plătește până pe 25 a lunii următoare (art. 224 alin. (5)).
Ce se greșește în practică
- Se aplică scutirea pe toată dobânda doar pentru că există atestarea, fără comparația cu nivelul de piață.
- Nivelul de piață se stabilește „din ochi", fără o analiză documentată, deși tot el decide cât din plată e scutit.
- Excedentul neimpozitat la sursă nu apare nici în declarația informativă privind beneficiarii nerezidenți.
- Se confundă limitarea scutirii la sursă cu regulile de deductibilitate a dobânzilor la plătitor. Sunt două analize diferite, care trebuie făcute amândouă.
Ce face iConta.eu
În iConta.eu, declarația informativă D207 pentru beneficiarii nerezidenți se completează într-un formular. Pe fiecare beneficiar se aleg tipul venitului din nomenclator (impozabil sau scutit), statul de rezidență, actul normativ aplicat, baza și impozitul reținut. Pentru un venit marcat scutit, impozitul este zero. Aplicația nu stabilește nivelul de piață al dobânzii și nu împarte singură plata. Analiza și împărțirea le face contabilul.