Firma care are contract cu un serviciu extern de SSM mai răspunde pentru securitatea în muncă?
Da. Contractul cu un serviciu extern de prevenire și protecție este un mod de a organiza activitatea de SSM, nu un transfer de răspundere. Legea spune expres că angajatorul care apelează la servicii externe nu este exonerat de responsabilitățile sale. La un control al inspecției muncii sau după un accident de muncă, cel verificat și sancționat rămâne angajatorul.
În practică, asta contează pentru clienții mici ai cabinetului: mulți administratori consideră că „au rezolvat SSM-ul" odată semnat contractul și plătită factura lunară. Serviciul extern face evaluarea riscurilor, instruirile și documentația, dar deciziile, resursele și aplicarea măsurilor la locul de muncă țin tot de firmă.
Temeiul legal
„(1) Angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă. (2) În cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat de responsabilitățile sale în acest domeniu." — Legea 319/2006, art. 6 alin. (1) și (2) (sursă: anaf_surse/legea_319_2006_consolidat.txt)
„(3) Obligațiile lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în munca nu aduc atingere principiului responsabilității angajatorului." — Legea 319/2006, art. 6 alin. (3) (sursă: anaf_surse/legea_319_2006_consolidat.txt)
Ce înseamnă concret:
- Răspunderea rămâne la angajator. Obligația generală din art. 6 alin. (1) acoperă „toate aspectele legate de muncă", iar alin. (2) închide explicit ideea că un contract extern ar putea-o muta.
- Serviciul extern trebuie informat. Când angajatorul recurge la servicii externe, acestea „trebuie să fie informate de către angajator asupra factorilor cunoscuți ca au efecte sau sunt susceptibili de a avea efecte asupra securității și sănătății lucrătorilor" (art. 8 alin. (5)). Dacă firma nu comunică schimbările (un post nou, un utilaj nou, o locație nouă), documentația serviciului extern rămâne în urmă, iar lipsa ei e tot problema angajatorului.
- Nici obligațiile salariaților nu mută răspunderea. Faptul că lucrătorii au și ei obligații SSM nu reduce răspunderea angajatorului (art. 6 alin. (3)).
- Sancțiunile se aplică angajatorului. Contravențiile din Legea 319/2006 sunt „faptele săvârșite de angajatorii aflați în una dintre situațiile prevăzute de prezenta lege" (art. 39 alin. (1)).
Relația cu furnizorul extern este una contractuală: dacă acesta și-a executat prost obligațiile, firma se poate îndrepta împotriva lui în baza contractului, dar asta nu o scutește de răspunderea față de autorități și față de lucrători.
Ce se greșește în practică
- Se tratează contractul SSM ca pe o „asigurare": administratorul nu mai verifică dacă instruirile s-au făcut efectiv și dacă fișele sunt semnate.
- Nu se anunță furnizorul extern la angajări noi, schimbări de post sau activități noi, deși legea pune obligația de informare în sarcina angajatorului.
- Se păstrează documentația SSM doar la furnizor; la control, firma nu are nimic la sediu sau la punctul de lucru.
- După un incident, se răspunde „se ocupă firma de SSM" — răspuns care nu are niciun efect juridic.
Ce face iConta.eu
iConta.eu nu are o funcție dedicată SSM: nu ține evidența instruirilor, a evaluării riscurilor sau a contractelor cu servicii externe de prevenire și protecție. Aplicația acoperă salarizarea (statul de plată, fluturașii, D112) și contabilitatea generală, unde factura serviciului extern SSM se înregistrează ca orice cheltuială cu servicii. Verificarea că obligațiile SSM ale clientului sunt îndeplinite rămâne în afara aplicației.