Firmele care nu pot alege micro: când rămân pe impozit pe profit
Nu orice firmă poate opta pentru impozitul pe veniturile microîntreprinderilor. Codul fiscal leagă rămânerea în acest regim de mai multe condiții, nu doar de nivelul veniturilor — iar depășirea oricăreia dintre ele scoate firma din micro, către impozit pe profit.
Temeiul legal
„a realizat venituri care nu au depășit echivalentul în lei a 100.000 euro. Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel valabil la închiderea exercițiului financiar în care s-au înregistrat veniturile;" — Codul fiscal, art. 47 alin. (1) lit. c)
„Dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 100.000 euro, aceasta datorează impozit pe profit începând cu trimestrul în care s-a depășit această limită." — Codul fiscal, art. 52 alin. (1)
Pragul de venituri (100.000 euro, la cursul BNR de închidere a exercițiului financiar) este condiția cel mai des verificată, dar Codul fiscal mai prevede și alte situații care scot o firmă din regimul micro în cursul anului, printre care: nedepunerea la termen a situațiilor financiare anuale, pierderea condiției salariatului (art. 47 alin. 1 lit. g) și situația asociaților care dețin peste 25% din capitalul mai multor microîntreprinderi legate. Odată produsă una dintre aceste situații, firma datorează impozit pe profit începând cu trimestrul în care condiția a fost pierdută.
Ce se greșește în practică
Greșeala tipică este să se urmărească doar plafonul de venituri, ignorând condițiile conexe (situații financiare depuse la termen, salariatul, structura asociaților la firme legate) — oricare dintre ele poate scoate firma din micro chiar dacă veniturile sunt sub 100.000 euro.
Ce face iConta.eu
Alegerea între „micro" și „profit" se face manual, în Vectorul fiscal al firmei (Date firmă → Vector fiscal), ca unul din cele patru atribute care determină obligațiile firmei. iConta nu verifică automat niciuna dintre condițiile de eligibilitate pentru micro — nici plafonul de venituri, nici depunerea situațiilor financiare, nici condiția salariatului, nici structura asociaților la întreprinderi legate. Nu există în motorul aplicației o constantă sau o regulă care să detecteze depășirea acestor condiții și să schimbe regimul automat sau să avertizeze contabilul.
Practic, contabilul evaluează singur, în afara aplicației, dacă firma mai îndeplinește condițiile pentru micro, iar în iConta doar consemnează rezultatul acestei evaluări, schimbând câmpul „regim fiscal" din Vector fiscal. Dacă firma are deja perioade fiscale închise, schimbarea e blocată până la redeschiderea perioadei respective, exact ca la orice altă modificare a vectorului fiscal.