Cum să mă pregătesc pentru un control de fond
Ceea ce în piață se numește „control de fond" este, în termeni legali, inspecția fiscală generală — forma cea mai amplă de verificare, care acoperă toate obligațiile fiscale ale firmei pentru o perioadă determinată, spre deosebire de inspecția parțială, limitată la un impozit/o taxă anume.
Temeiul legal
„ART. 115 Formele și întinderea inspecției fiscale (1) Formele de inspecție fiscală sunt: a) inspecția fiscală generală, care reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a tuturor obligațiilor fiscale și a altor obligații prevăzute de legislația fiscală și contabilă ce revin unui contribuabil/plătitor, pentru o perioadă de timp determinată; b) inspecția fiscală parțială, care reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a uneia sau mai multor obligații fiscale [...] (2) Organul de inspecție fiscală decide asupra efectuării unei inspecții fiscale generale sau parțiale, pe baza analizei de risc." — Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, art. 115 alin. (1)-(2) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
Ce presupune, concret, pregătirea pentru o astfel de verificare, potrivit obiectului inspecției fiscale (art. 113):
- Organul de inspecție va face „verificarea concordanței dintre datele din declarațiile fiscale cu cele din evidența contabilă și fiscală a contribuabilului/plătitorului, inclusiv din fișierul standard de control fiscal" (SAF-T/D406) — art. 113 alin. (2) lit. b). Pregătirea firmei presupune, în primul rând, verificarea internă a acestei concordanțe, înainte ca inspectorul să o facă.
- Inspecția se desfășoară „în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale" (art. 117 alin. (1)), deci documentele și evidențele relevante trebuie păstrate pentru întreaga perioadă posibil supusă verificării, nu doar pentru ultimul an.
- La finalul controlului, contribuabilul trebuie să dea o declarație scrisă din care să rezulte că a pus la dispoziție toate documentele solicitate (art. 118 alin. (7)) — deci organizarea prealabilă a documentelor justificative (facturi, contracte, extrase de cont) reduce riscul unor constatări bazate pe lipsa dovezilor, nu pe fondul operațiunilor.
- Inspecția fiscală „se efectuează o singură dată pentru fiecare tip de creanță fiscală și pentru fiecare perioadă supusă impozitării" (art. 118 alin. (3)) — o garanție legală relevantă atunci când firma verifică dacă o perioadă a mai fost deja controlată.
Ce se greșește în practică
- Se pregătesc doar documentele aferente ultimului an fiscal, ignorând faptul că inspecția se poate extinde, în limita termenului de prescripție, și asupra perioadelor anterioare neverificate (art. 117 alin. (2)).
- Se ignoră SAF-T (D406) ca sursă de verificare, deși legea menționează expres confruntarea declarațiilor cu „fișierul standard de control fiscal" — o neconcordanță aici poate declanșa întrebări suplimentare din partea inspectorului.
- Nu se verifică intern, înainte de control, concordanța dintre declarațiile deja depuse (D300, D112, D390 etc.) și evidența contabilă proprie — exact verificarea pe care o va face oricum organul fiscal, conform art. 113 alin. (2) lit. b).
Ce face iConta.eu
iConta.eu rulează un semafor de conformare fiscală per firmă, care compară vectorul fiscal declarat cu declarațiile efectiv depuse și calculează, pe scadențar, ce declarații sunt datorate și dacă au fost depuse, marcând lipsurile și situațiile neclare (fără să inventeze un răspuns când datele sunt incomplete). Separat, un motor de control încrucișat verifică neconcordanțele între declarațiile calculate în aplicație și cele efectiv transmise la ANAF (D300, D112, D390, e-Factura vs. D394) — exact tipul de verificare pe care organul de inspecție îl face conform art. 113 alin. (2) lit. b). Aplicația nu înlocuiește, însă, pregătirea documentelor justificative și nu simulează integral desfășurarea unui control de fond.