Micro fără salariat — riscul trecerii la impozit pe profit
Existența a cel puțin un salariat nu e o formalitate opțională pentru o microîntreprindere — e o condiție de menținere în regim, cu consecințe imediate dacă nu mai e îndeplinită.
Condiția de bază
Codul fiscal art. 47 alin. (1) lit. g) include, printre condițiile cumulative ale microîntreprinderii:
„g) are cel puțin un salariat, cu excepția situației prevăzute la art. 48 alin. (3)"
Excepția de la art. 48 alin. (3) se referă la firmele nou-înființate, care au un termen de 90 de zile de la înregistrare să angajeze — nu la firmele deja funcționale.
Ce se întâmplă dacă firma rămâne fără salariat în cursul anului
Codul fiscal art. 52 alin. (3) reglementează exact acest scenariu, cu o portiță de 30 de zile:
„(3) În cazul în care, în cursul unui an fiscal, o microîntreprindere nu mai îndeplinește condiția prevăzută la art. 47 alin. (1) lit. g), microîntreprinderea datorează impozit pe profit începând cu trimestrul următor celui în care a încetat raportul de muncă. Pentru o microîntreprindere cu un singur salariat, al cărui raport de muncă încetează, condiția prevăzută la art. 47 alin. (1) lit. g) se consideră îndeplinită dacă, în termen de 30 de zile de la încetarea raportului de muncă, este angajat un nou salariat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată pe o perioadă de cel puțin 12 luni. În cazul în care, în acest termen nu se angajează un nou salariat, microîntreprinderea datorează impozit pe profit începând cu trimestrul următor celui în care a încetat raportul de muncă."
Tradus: dacă singurul salariat pleacă, firma NU trece automat la impozit pe profit din prima zi — are o fereastră de 30 de zile calendaristice să angajeze un înlocuitor. Dar noul contract trebuie să fie fie pe durată nedeterminată, fie pe durată determinată de minimum 12 luni — un contract de câteva săptămâni „ca să treacă termenul" nu îndeplinește condiția.
Excepții suplimentare, adăugate prin OUG 8/2026
Codul fiscal mai prevede două situații care nu declanșează pierderea condiției de salariat, chiar dacă tehnic raportul de muncă e suspendat sau salariatul e indisponibil temporar:
- Suspendarea raportului de muncă (art. 48 alin. (3^1)) — condiția rămâne îndeplinită dacă perioada de suspendare e mai mică de 30 de zile și e prima suspendare de acest fel în anul fiscal respectiv.
- Incapacitate temporară de muncă (art. 48 alin. (3^3)) — condiția rămâne îndeplinită dacă perioada cumulată de concediu medical, pe tot anul fiscal, nu depășește 30 de zile.
Peste aceste praguri de 30 de zile, se aplică regulile de la art. 52 alin. (3) descrise mai sus.
Consecința efectivă a trecerii la impozit pe profit
Dacă firma nu reușește să înlocuiască salariatul în 30 de zile, trece la impozit pe profit începând cu trimestrul următor celui în care a încetat raportul de muncă — nu retroactiv pentru tot anul, dar din acel punct înainte se calculează și se declară impozit pe profit (16%), nu impozit pe veniturile microîntreprinderilor (1%).
| Situație | Efect asupra statutului de micro |
|---|---|
| Salariat concediat/demisionează, înlocuit în ≤30 zile cu contract nedeterminat/≥12 luni | Rămâne micro, fără întrerupere |
| Salariat concediat/demisionează, NEînlocuit în 30 zile | Impozit pe profit din trimestrul următor încetării |
| Suspendare raport de muncă <30 zile, prima dată în an | Rămâne micro |
| Concediu medical cumulat ≤30 zile/an | Rămâne micro |
Practic, pentru o firmă micro cu un singur angajat
- Monitorizează activ orice preaviz de demisie sau intenție de concediere — cele 30 de zile curg de la încetarea efectivă a raportului de muncă, nu de la momentul deciziei.
- Dacă angajezi un înlocuitor, asigură-te că tipul de contract (nedeterminat sau determinat ≥12 luni) respectă condiția — un contract mai scurt nu salvează statutul de micro.
- Dacă previzionezi să rămâi fără salariat mai mult de 30 de zile, pregătește din timp calculul impozitului pe profit pentru trimestrul următor — tranziția nu e opțională.