Când se naște obligația fiscală: la realizarea venitului sau la depunerea declarației?
Obligația fiscală se naște în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impozitare care o generează. Nu se naște la depunerea declarației. Declarația doar stabilește suma: obligația exista deja. De aceea, o declarație nedepusă nu face obligația să dispară. Organul fiscal o poate stabili din oficiu.
Distincția are efecte practice concrete: de când poate organul fiscal stabili creanța, de când curge prescripția, ce se întâmplă cu un venit nedeclarat. Trei momente diferite se confundă des: nașterea obligației, stabilirea ei și scadența.
Temeiul legal
„(1) Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impozitare care le generează sau în momentul la care contribuabilul/plătitorul este îndreptățit, potrivit legii, să ceară restituirea. (2) Potrivit alin. (1), se naște dreptul organului fiscal de a stabili și a determina obligația fiscală datorată sau dreptul contribuabilului/plătitorului de a solicita restituirea." — Codul de procedură fiscală (Legea 207/2015), art. 21 (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
„(2) Creanțele fiscale se stabilesc astfel: a) prin declarație de impunere, în condițiile art. 95 alin. (4) și art. 102 alin. (2); b) prin decizie de impunere emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri." — Codul de procedură fiscală (Legea 207/2015), art. 93 alin. (2) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
„(1) Nedepunerea declarației de impunere dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a creanțelor fiscale prin decizie de impunere." — Codul de procedură fiscală (Legea 207/2015), art. 107 alin. (1) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
„(1) Creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează." — Codul de procedură fiscală (Legea 207/2015), art. 154 alin. (1) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
Trei momente distincte:
- Nașterea obligației. Are loc când se constituie baza de impozitare, potrivit legii care reglementează impozitul respectiv (art. 21 alin. (1)). Momentul exact îl dă legea fiecărui impozit: Codul fiscal pentru impozitele și contribuțiile pe care le reglementează. Formula „dacă legea nu prevede altfel" lasă loc regulilor speciale.
- Stabilirea obligației. Suma se determină prin declarația de impunere depusă de contribuabil sau, în celelalte cazuri, prin decizia de impunere a organului fiscal (art. 93 alin. (2)). Declarația nu creează obligația, ci o cuantifică.
- Scadența. Obligația devine exigibilă la termenele din Codul fiscal sau din legea specială (art. 154 alin. (1)).
Consecințe practice:
- Nedepunerea nu stinge obligația. Fără declarație, organul fiscal poate stabili creanța din oficiu, prin decizie de impunere (art. 107 alin. (1)). Stabilirea din oficiu nu se poate face înainte de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului de depunere.
- Prescripția se raportează la anul pentru care se datorează obligația. Dreptul organului fiscal de a stabili creanțe se prescrie, ca regulă, în 5 ani. Termenul curge de la 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația (art. 110 alin. (1)-(2)). Data depunerii declarației nu contează.
- Aceeași regulă pentru restituiri. Dreptul la restituire se naște când contribuabilul devine îndreptățit, potrivit legii, să ceară restituirea, nu când depune cererea (art. 21 alin. (1)).
SC Exemplu SRL realizează în 2025 venituri pentru care datorează un impozit de 4.000 lei, dar nu depune declarația de impunere.
- Obligația de 4.000 lei s-a născut în 2025, când s-a constituit baza de impozitare, deși nu există nicio declarație.
- După înștiințarea privind nedepunerea și trecerea celor 15 zile, organul fiscal poate stabili suma din oficiu, prin decizie de impunere.
- Termenul de prescripție a dreptului de stabilire curge de la 1 iulie 2026, pentru că obligația se datorează pentru anul 2025, și este de 5 ani, ca regulă.
Ce se greșește în practică
- Se crede că un venit nedeclarat „nu există" fiscal până la depunerea declarației.
- Prescripția se calculează de la data depunerii declarației, nu de la 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația.
- Se confundă scadența cu nașterea obligației și se înregistrează impozitul în perioada în care se plătește, nu în cea în care s-a născut.
- Se ignoră formula „dacă legea nu prevede altfel" și se aplică mecanic regula generală, fără verificarea regulii speciale a impozitului.
Ce face iConta.eu
iConta.eu generează declarațiile din evidența contabilă a perioadei la care se referă: de exemplu, decontul de TVA din facturile lunii și D112 din statul de plată al lunii. Semaforul de conformare compară, pentru fiecare firmă, declarațiile datorate potrivit vectorului fiscal cu cele depuse și arată ce lipsește. Calendarul de termene calculează scadențele, mutate pe prima zi lucrătoare când cad în zile nelucrătoare. Aplicația nu depune declarațiile la ANAF. Contabilul încarcă fișierul generat în Spațiul Privat Virtual.