Pragul de 20 de lei: când renunță ANAF să mai emită decizie de impunere
Codul de procedură fiscală art. 96 alin. (2) prevede că organul fiscal central „renunță la stabilirea creanței fiscale și nu emite decizie de impunere” atunci când creanța fiscală principală este mai mică de 20 de lei. Dacă decizia ar privi mai multe tipuri de creanțe fiscale principale, pragul se aplică totalului acestora, nu fiecărei creanțe separat.
Cum se aplică pragul
- Se compară creanța principală. Textul vorbește de „creanța fiscală principală”, deci pragul nu include dobânzile și penalitățile.
- Pragul este strict sub 20 de lei. O creanță de exact 20 de lei nu intră în renunțare.
- Se adună toate creanțele principale din aceeași decizie. Două diferențe mici, de impozite diferite, pot depăși împreună pragul.
- Regula privește stabilirea de către organul fiscal, adică emiterea deciziei de impunere. Nu privește obligațiile pe care le calculezi și le declari singur.
Exemple
1. Sub prag. La o verificare documentară rezultă o diferență de impozit de 14 lei. Nu mai există alte creanțe. Suma este sub 20 de lei, iar organul fiscal renunță la stabilire și nu emite decizie de impunere.
2. Totalul depășește pragul. Aceeași verificare găsește 14 lei impozit pe profit și 9 lei TVA. Totalul creanțelor principale este de 23 de lei, peste prag, deci se emite decizie de impunere pentru ambele.
3. Exact 20 de lei. O creanță principală de 20 de lei nu este „mai mică de 20 de lei”. Decizia se emite.
Ce nu acoperă pragul
Pragul nu te scutește de obligațiile declarative. Dacă ai de declarat o sumă mică, o declari și o plătești la termen. Art. 96 alin. (2) privește doar situația în care organul fiscal ar trebui să stabilească el însuși o creanță printr-o decizie de impunere.
Art. 96 alin. (1) prevede și o altă situație de renunțare, fără legătură cu suma: organul fiscal renunță la stabilirea creanței și nu emite decizie când constată încetarea persoanei juridice sau decesul persoanei fizice și nu există succesori.
La taxele locale
Pentru creanțele administrate de organul fiscal local, pragul nu se aplică automat. Autoritățile deliberative pot stabili prin hotărâre un plafon de renunțare, care nu poate depăși limita de 20 de lei (art. 96 alin. (3)). Verifică hotărârea consiliului local din localitatea respectivă.
Ce înseamnă pentru contabil
- Nu te aștepta la o decizie de impunere pentru o diferență principală sub 20 de lei stabilită de ANAF.
- Nu confunda regula cu o scutire: sumele pe care le calculezi și le declari tu rămân datorate.
- La un control cu mai multe diferențe mici, adună creanțele principale. Pragul se verifică pe total.
- La taxele locale, verifică plafonul din hotărârea consiliului local.
De reținut
- ANAF nu emite decizie de impunere pentru o creanță fiscală principală sub 20 de lei (Codul de procedură fiscală art. 96 alin. (2)).
- La mai multe tipuri de creanțe principale, pragul se aplică totalului.
- Regula privește stabilirea de către organul fiscal, nu sumele autodeclarate.
- La nivel local, plafonul se stabilește prin hotărârea autorității deliberative și are maximum 20 de lei (alin. (3)).