Cum reconciliez plățile către buget cu fișa pe plătitor?
„Fișa pe plătitor" e numele consacrat în practică pentru evidența pe care ANAF o ține, pentru fiecare contribuabil, a obligațiilor fiscale declarate și a modului în care acestea au fost stinse (prin plată, compensare sau alte modalități). Ea e vizibilă și în Spațiul Privat Virtual, iar reconcilierea ei cu registrele contabile proprii e o operațiune de rutină, dar care poate ascunde capcane.
Temeiul legal
„(1) În scopul exercitării activității de colectare a creanțelor fiscale, organul fiscal organizează, pentru fiecare contribuabil/plătitor, evidența creanțelor fiscale și modul de stingere a acestora. Evidența se organizează pe baza titlurilor de creanță fiscală și a actelor referitoare la stingerea creanțelor fiscale. (2) Contribuabilul/Plătitorul are acces la informațiile din evidența creanțelor fiscale, la cererea acestuia, adresată organului fiscal competent." — Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, art. 153 (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
Practic, reconcilierea plăților cu fișa pe plătitor înseamnă compararea a două evidențe independente — cea proprie (jurnalul de bancă, ordinele de plată) și cea a ANAF (evidența creanțelor fiscale) — și explicarea diferențelor. Cele mai frecvente surse de diferență au temei legal explicit:
- Ordinea de stingere a obligațiilor. Dacă la un moment dat contribuabilul avea mai multe obligații scadente și suma plătită nu acoperea tot, legea impune o ordine fixă de stingere: „toate obligațiile fiscale principale, în ordinea vechimii, și apoi obligațiile fiscale accesorii, în ordinea vechimii" (Codul de procedură fiscală, art. 165 alin. (1) lit. a)). O plată „pentru TVA" poate fi astfel alocată de ANAF, de drept, către o dobândă mai veche, nu către TVA-ul curent — de aici apar diferențe la reconciliere care nu sunt erori.
- Vechimea creanțelor se stabilește diferit după tipul obligației: „în funcție de scadență, pentru obligațiile fiscale principale" sau „în funcție de data comunicării", pentru diferențele stabilite de organul fiscal (art. 165 alin. (3)).
- Accesul propriu-zis la fișa pe plătitor se face la cererea contribuabilului, potrivit procedurii aprobate prin ordin al președintelui ANAF pentru evidența organizată la nivel central, respectiv prin ordin al ministrului dezvoltării regionale pentru evidența organizată la nivel local (art. 153 alin. (3)).
Ce se greșește în practică
- Se compară suma plătită cu obligația declarată la aceeași dată, fără să se țină cont că ANAF poate reordona alocarea plății potrivit art. 165, ducând la sold aparent diferit pe fiecare tip de obligație.
- Se ignoră faptul că vechimea unei diferențe stabilite de organul fiscal (de exemplu în urma unei inspecții) curge de la data comunicării actului, nu de la scadența inițială a obligației principale.
- Se presupune că o plată efectuată „la timp" stinge automat obligația curentă, fără verificarea dacă existau restanțe mai vechi (principale sau accesorii) care au avut prioritate la stingere.
- Se face reconcilierea o singură dată, la final de an, în loc de verificări periodice — diferențele acumulate în timp sunt mult mai greu de reconstituit retroactiv.
Ce face iConta.eu
La data acestui ghid, iConta.eu nu are o funcție dedicată de reconciliere automată cu fișa pe plătitor din SPV — nu am găsit în cod niciun modul care să extragă și să compare evidența ANAF a creanțelor fiscale cu plățile înregistrate în contabilitate. Reconcilierea rămâne, deocamdată, o verificare manuală, pornind de la principiile de ordonare a stingerii datoriilor descrise mai sus.