Retururile de publicații de la distribuitori sunt cheltuieli deductibile pentru o editură?
Da, dar cu o limită precisă. Normele Codului fiscal includ printre cheltuielile efectuate în scopul activității economice cheltuielile cu editarea publicațiilor care se întorc ca retururi de la distribuitori. Condiția este dublă:
- retururile sunt înregistrate în perioada de calcul a profitului impozabil, pe bază de documente justificative;
- se încadrează în cotele de retur prevăzute în contractele de distribuție.
Pentru o editură de presă sau de carte, retururile sunt un cost normal al distribuției: tirajul se tipărește pentru a acoperi punctele de vânzare, iar exemplarele nevândute se întorc. Legiuitorul recunoaște acest lucru, dar leagă deducerea de cota de retur negociată contractual. Retururile peste cotă nu intră sub această prevedere.
Temeiul legal
„Pentru determinarea rezultatului fiscal sunt considerate cheltuieli deductibile cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității economice, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare” — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 25 alin. (1) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
„g) cheltuielile efectuate cu editarea publicațiilor care sunt înregistrate ca retururi în perioada de determinare a profitului impozabil pe baza documentelor justificative și în limita cotelor prevăzute în contractele de distribuție;” — Normele metodologice ale Codului fiscal (HG 1/2016), titlul II, pct. 13 alin. (1) lit. g) (sursă: anaf_surse/hg_1_2016_norme_cod_fiscal.txt)
Ce trebuie verificat:
- Contractul de distribuție are o clauză privind cota de retur, de exemplu un procent din exemplarele livrate. Fără o cotă contractuală nu există limita la care trimite norma.
- Documentele de retur: avize de retur, procese-verbale de predare-primire, situații de retur de la distribuitor, cu numărul de exemplare pe fiecare apariție.
- Perioada: retururile se înregistrează în perioada în care sunt primite și documentate, adică în perioada de determinare a profitului impozabil.
- Ce se deduce: cheltuielile cu editarea exemplarelor returnate (tipar, hârtie și celelalte costuri de producție ale acestora), în limita cotei.
Cheltuielile aferente retururilor peste cota contractuală nu mai beneficiază de această prevedere. Pentru ele trebuie găsit alt temei. De exemplu, dacă exemplarele sunt degradate sau casate, se verifică regulile generale privind stocurile scoase din gestiune.
SC Exemplu SRL editează o revistă lunară. Livrează distribuitorului 10.000 de exemplare, iar contractul prevede o cotă de retur de 30%. Costul de editare este de 5 lei pe exemplar. Distribuitorul returnează 3.500 de exemplare.
- În limita cotei: 10.000 x 30% = 3.000 de exemplare x 5 lei = 15.000 lei, cheltuieli deductibile conform normelor.
- Peste cotă: 500 de exemplare x 5 lei = 2.500 lei. Pentru această parte nu se aplică prevederea privind retururile, iar deductibilitatea se analizează după regulile generale.
Ce se greșește în practică
- Se deduc toate retururile, fără să se verifice cota din contractul de distribuție.
- Nu există documente de retur pe fiecare apariție, doar o estimare globală la final de an.
- Contractul de distribuție nu prevede nicio cotă de retur, iar editura aplică un procent „uzual”, fără temei contractual.
- Retururile sunt înregistrate în altă perioadă decât cea în care au fost primite și documentate.
Ce face iConta.eu
Returul de la distribuitor se înregistrează în iConta.eu prin editorul de note contabile, iar evidența stocurilor poate fi ținută cantitativ-valoric. Declarația D101 calculează impozitul pe profit anual pornind de la balanță. Aplicația nu compară retururile cu cotele din contractele de distribuție. Această verificare și încadrarea fiscală rămân decizia contabilului.