Poate un SRL micro să aibă un singur angajat part-time?
Una dintre condițiile cumulative pentru încadrarea la impozitul pe veniturile microîntreprinderilor este ca firma să aibă cel puțin un salariat. Întrebarea care revine des: contează dacă acel salariat lucrează cu normă întreagă sau doar câteva ore pe săptămână?
Temeiul legal
„În sensul prezentului titlu, o microîntreprindere este o persoană juridică română care îndeplinește cumulativ următoarele condiții, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent: [...] g) are cel puțin un salariat, cu excepția situației prevăzute la art. 48 alin. (3)." — Legea nr. 227/2015 (Codul fiscal), art. 47 alin. (1) lit. g) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Definiția „salariatului" pentru acest titlu e la art. 51 alin. (4): prin salariat se înțelege persoana angajată cu contract individual de muncă cu normă întreagă. Condiția se consideră îndeplinită și dacă microîntreprinderea: a) are persoane angajate cu contract individual de muncă cu timp parțial, dacă fracțiunile de normă, însumate, reprezintă echivalentul unei norme întregi; b) are încheiate contracte de administrare sau mandat, dacă remunerația e cel puțin la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
- Un singur contract individual de muncă cu timp parțial NU îndeplinește, singur, condiția — un part-time nu reprezintă echivalentul unei norme întregi. Condiția e îndeplinită doar dacă mai multe fracțiuni de normă, însumate, dau o normă întreagă (art. 51 alin. (4) lit. a)).
- Alternativ, condiția e îndeplinită și fără CIM, printr-un contract de administrare/mandat remunerat cel puțin la nivelul salariului minim brut pe țară (art. 51 alin. (4) lit. b)).
- Excepția de la art. 48 alin. (3) privește situația în care singurul salariat își încetează raportul de muncă în cursul anului: condiția rămâne îndeplinită dacă, în 30 de zile, e angajat un nou salariat cu contract pe durată nedeterminată sau determinată de cel puțin 12 luni — indiferent, din nou, de fracțiunea de normă.
Ce se greșește în practică
- Se presupune, fără temei în lege, că un singur salariat cu jumătate de normă îndeplinește condiția — art. 51 alin. (4) cere normă întreagă, iar un singur part-time nu reprezintă echivalentul unei norme întregi.
- Se confundă condiția de la art. 47 alin. (1) lit. g) cu alte reguli fiscale (de exemplu cele privind vechimea sau normele de la salariul minim), care nu se aplică aici.
- Se ignoră excepția de 30 de zile de la art. 52 alin. (3) și se declanșează inutil trecerea la impozit pe profit atunci când raportul de muncă al unicului salariat încetează, deși există timp legal pentru înlocuire.
Ce face iConta.eu
La data acestui ghid, iConta.eu nu automatizează verificarea condiției de salariat pentru încadrarea la microîntreprindere pe baza normei de lucru sau a datei contractului — aplicația gestionează Statul de plată și calculul salarial pentru contractele introduse de utilizator, dar decizia privind îndeplinirea condițiilor de la art. 47 rămâne responsabilitatea contabilului, pe baza datelor din contractele individuale de muncă active.