Ce taxe pot fi eșalonate la ANAF?
Eșalonarea la plată nu e o facilitate universală — Codul de procedură fiscală exclude expres anumite categorii de obligații și impune un prag minim de sumă.
Regula generală
Codul de procedură fiscală (Legea 207/2015), art.184 alin.(1), stabilește principiul: organul fiscal central acordă, la cererea debitorilor, eșalonări la plată pe o perioadă de cel mult 5 ani, dacă sunt îndeplinite condițiile de acordare. Pentru debitorii care nu au bunuri în proprietate pentru constituirea de garanții (sau garanțiile constituite sunt sub 50% din valoarea obligațiilor restante), eșalonarea se acordă pe cel mult 6 luni.
Eșalonarea se acordă pentru toate obligațiile fiscale înscrise în certificatul de atestare fiscală, dacă sunt îndeplinite condițiile din capitolul respectiv al Codului de procedură fiscală (art.184 alin.(3)).
Ce e asimilat obligațiilor fiscale eșalonabile
Pe lângă impozitele, taxele și contribuțiile propriu-zise, în scopul acordării eșalonării sunt asimilate obligațiilor fiscale (art.184 alin.(5)): - amenzile de orice fel administrate de organul fiscal; - creanțele bugetare stabilite de alte organe și transmise spre recuperare organelor fiscale, inclusiv cele rezultate din raporturi juridice contractuale stabilite prin hotărâri judecătorești sau alte titluri executorii.
Ce NU se poate eșalona
Codul de procedură fiscală (art.184 alin.(6)) exclude expres de la eșalonare: - obligațiile fiscale care au făcut deja obiectul unei eșalonări anterioare, pierdută; - obligațiile cu scadența sau termenul de plată după data eliberării certificatului de atestare fiscală; - obligațiile care, la data eliberării certificatului, intră sub incidența compensării cu sume de rambursat/restituit de la buget (art.167), în limita sumei respective; - obligațiile stabilite prin acte administrative fiscale a căror executare a fost suspendată în condițiile legii contenciosului administrativ; - obligațiile fiscale/bugetare reprezentând ajutor de stat sau de minimis de recuperat; - accizele.
Pragul minim de sumă
Eșalonarea la plată nu se acordă pentru obligații fiscale în sumă totală mai mică de (Codul de procedură fiscală art.184 alin.(7)): - 500 lei — pentru persoane fizice; - 2.000 lei — pentru asocieri fără personalitate juridică; - 5.000 lei — pentru persoane juridice.
Sub aceste praguri, obligația trebuie achitată integral, nu are sens administrativ o eșalonare.
Perioada de eșalonare — cum se stabilește
Perioada concretă de eșalonare o stabilește organul fiscal competent, în funcție de cuantumul obligațiilor și de capacitatea financiară de plată a debitorului, dar nu poate fi mai mare decât perioada solicitată de debitor (art.184 alin.(8)). Practic, dacă ceri eșalonare pe 2 ani, ANAF nu îți poate impune 5 ani, dar poate aproba mai puțin decât ai solicitat.
Renunțarea la eșalonare
Debitorul poate renunța la eșalonarea acordată, pe perioada de valabilitate a acesteia, prin depunerea unei cereri de renunțare (Codul de procedură fiscală art. 196 alin. (1)). În acest caz, debitorul trebuie să achite obligațiile fiscale rămase din eșalonare până la data la care intervine pierderea valabilității eșalonării — nerespectarea acestei obligații atrage regulile privind pierderea valabilității eșalonării (art. 196 alin. (2)-(3)).
Practic, înainte de a depune cererea
- Verifică dacă suma totală restantă depășește pragul minim (5.000 lei pentru firmă).
- Exclude din calcul accizele și ajutoarele de stat/minimis de recuperat — pentru acestea nu poți solicita eșalonare pe acest temei legal.
- Pregătește certificatul de atestare fiscală actualizat — eșalonarea se raportează la obligațiile înscrise acolo, nu la o estimare proprie a datoriei.
- Evaluează capacitatea reală de a constitui garanții — lipsa garanțiilor sau garanțiile sub 50% din valoarea datoriei limitează automat perioada de eșalonare la 6 luni, indiferent cât ai solicitat.