Cum se tratează absențele nemotivate în salarizare
Absența nemotivată produce două efecte distincte și cumulative: unul asupra salariului cuvenit pentru zilele respective, altul — posibil, nu automat — de natură disciplinară.
Efectul asupra salariului
Codul muncii (Legea nr. 53/2003), art. 159 alin. (3): angajatorul e obligat "să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară" — dar acest text se referă la salariatul "prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate să își desfășoare activitatea din motive neimputabile acestuia". Per a contrario, pentru zilele de absență nemotivată (salariatul nu e prezent la lucru și absența îi este imputabilă), regula generală de remunerare — plata pentru munca efectiv prestată — nu se aplică: zilele de absență nemotivată nu se plătesc, întrucât nu corespund unei perioade de muncă efectiv prestate sau unei perioade legal asimilate acesteia (concediu, sărbătoare legală, zi liberă plătită etc.).
Practic, în statul de plată, ziua de absență nemotivată se scade din baza de calcul a salariului lunar, proporțional cu timpul efectiv nelucrat — spre deosebire de absențele motivate (concediu medical, concediu de odihnă, zile libere plătite pentru evenimente familiale deosebite potrivit art. 147 din Codul muncii), care rămân plătite sau indemnizate potrivit regimului lor specific.
Efectul disciplinar
Absența nemotivată, mai ales repetată, poate constitui abatere disciplinară. Codul muncii, art. 263 alin. (2): "Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici."
Sancțiunile disciplinare posibile, enumerate limitativ la art. 264 alin. (1), în ordine crescătoare de gravitate: - a) avertismentul scris; - b) suspendarea contractului individual de muncă pentru maximum 10 zile lucrătoare; - c) retrogradarea din funcție (maximum 60 de zile); - d)-e) reducerea salariului de bază și/sau a indemnizației de conducere cu 5-10%, pe 1-3 luni; - f) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Concedierea disciplinară pentru absențe nemotivate repetate se întemeiază pe art. 61 lit. a) din Codul muncii: angajatorul poate dispune concedierea "în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii". O singură absență nemotivată, izolată, rareori justifică desfacerea disciplinară a contractului — proporționalitatea sancțiunii cu gravitatea și frecvența abaterii e un principiu aplicat de practica disciplinară, nu o formulă automată.
Procedura obligatorie
Aplicarea oricărei sancțiuni disciplinare, inclusiv pentru absențe nemotivate, trebuie să respecte procedura de cercetare disciplinară prealabilă prevăzută de Codul muncii — sancțiunea aplicată fără parcurgerea acestei proceduri e lovită de nulitate, indiferent cât de întemeiată ar fi în fapt.