Cum tratez fiscal mărfurile degradate?
Mărfurile degradate calitativ, constatate lipsă din gestiune (neimputabile), nu sunt automat o cheltuială deductibilă — legea condiționează deductibilitatea de o dovadă concretă.
Temeiul legal
"cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a mijloacelor fixe amortizabile constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor titlului VII. Aceste cheltuieli sunt deductibile în următoarele situații/condiții: [...] 3. bunurile/mijloacele fixe amortizabile degradate calitativ, dacă se face dovada distrugerii; [...]" — Codul fiscal, art. 25 alin. (4) lit. c)
Regula generală: cheltuiala cu marfa degradată neimputabilă este nedeductibilă. Excepția de la punctul 3 o face deductibilă doar dacă se face dovada distrugerii efective a bunului — o simplă constatare de degradare, fără proces-verbal de distrugere, nu îndeplinește condiția.
Pentru TVA, art. 304 din Codul fiscal distinge la fel: dacă distrugerea e dovedită/confirmată corespunzător, deducerea inițială nu se ajustează (art. 304 alin. (2) lit. a)); dacă nu, se ajustează prin 635 = 4426 (art. 304 alin. (1) lit. c)).
Ce se greșește în practică
- Se tratează orice marfă degradată ca deductibilă, fără documentul care dovedește distrugerea.
- Se confundă cele două regimuri fiscale — TVA (condiționat de dovadă/confirmare) și impozit pe profit (condiționat explicit de dovada distrugerii) — ca fiind aceeași verificare.
- Se aplică o cotă de TVA implicită la ajustare, în loc de cota reală aplicabilă bunului respectiv.
Ce face iConta.eu
La operația Minus din ecranul „Inventariere anuală", pentru marfa înregistrată pe contul 371 (sau alt cont de stoc acceptat), aplicația permite marcarea lipsei ca „asigurată sau dovedit distrusă" — caz în care nota generată nu mai conține linia de ajustare TVA; altfel, generează automat 635 = 4426. Cota de TVA trebuie introdusă explicit de contabil. Evaluarea încadrării la punctul 3 din art. 25 alin. (4) lit. c), pe baza documentelor, rămâne o decizie a contabilului, nu un calcul automat al aplicației.