Ce verifică ANAF la soldul mare al contului 5311?
Un sold mare în casierie ridică inevitabil întrebări la control. Important de clarificat întâi: legea nu mai impune, ca în trecut, un plafon maxim al soldului de casă — Legea 70/2015 limitează doar tranzacțiile individuale de încasare/plată, nu suma totală păstrată în numerar la un moment dat. Asta nu înseamnă însă că un 5311 mare trece neobservat.
Ce limitează efectiv legea numerarului
Legea 70/2015 stabilește plafoane pe operațiune, nu pe sold: încasări de la persoanele care desfășoară activități economice, în limita a 5.000 lei/zi de la o persoană (art. 3 alin. 1 lit. a); plăți către acestea, în limita a 5.000 lei/persoană, maximum 10.000 lei/zi (art. 3 alin. 1 lit. c); încasări/plăți în numerar cu persoane fizice, în limita a 10.000 lei/zi (art. 4); tranzacții între persoane fizice, în limita a 50.000 lei/zi (art. 10). Fragmentarea unei operațiuni pentru a evita aceste plafoane e interzisă expres (art. 3 alin. 2-3, art. 4 alin. 2).
Un sold mare în 5311 nu încalcă, prin el însuși, niciuna dintre aceste reguli — dar poate fi consecința lor: acumulare din încasări repetate fragmentate, avansuri spre decontare nejustificate la timp (care ar fi trebuit reglementate potrivit art. 3 alin. 4), sau pur și simplu bani neduși la bancă, fără nicio interdicție legală explicită pentru asta, dar cu risc practic ridicat.
Ce poate face un inspector cu un sold nejustificat
Dacă evidențele contabile nu explică de ce firma ține sume mari în numerar, sau dacă documentele care justifică intrările/ieșirile din casierie sunt incomplete ori inconsistente, organul fiscal poate recurge la stabilirea prin estimare a bazei de impozitare. Art. 106 din Codul de procedură fiscală (Legea 207/2015) dă acest drept ori de câte ori organul fiscal nu poate determina situația fiscală corectă și constată că evidențele contabile sau fiscale sunt incorecte, incomplete, ori nu există sau nu sunt puse la dispoziția organelor fiscale. Estimarea se face prin identificarea elementelor cele mai apropiate de situația de fapt, cu obligația organului fiscal de a menționa în actul de impunere motivele și criteriile de estimare.
Un sold mare, nejustificat prin operațiuni reale și documentate, e exact tipul de anomalie care poate declanșa acest mecanism — nu pentru că legea interzice soldul, ci pentru că lipsa unei explicații credibile pune sub semnul întrebării corectitudinea evidențelor.
Ce documentează un sold mare, corect
Fiecare intrare și ieșire din casierie trebuie să aibă document justificativ (chitanță, dispoziție de încasare/plată, factură), iar operațiunile care depășesc plafoanele de la Legea 70/2015 trebuie să fi fost efectuate prin instrumente de plată fără numerar, nu prin casierie. Inventarierea periodică a numerarului (potrivit regulilor din OMFP 2861/2009) și corelarea soldului scriptic cu cel faptic e primul lucru verificat.
Ce se greșește în practică
- Se presupune că există un „plafon de sold" legal (obicei vechi, dinainte de eliminarea acestei reguli) și se raportează cifre artificial reduse la finalul zilei, deși legea actuală nu mai cere așa ceva.
- Se lasă sume mari nejustificate în casierie, fără documente care să explice de ce nu au fost depuse la bancă, expunând firma riscului de estimare a bazei de impozitare conform art. 106 din Codul de procedură fiscală.
- Se acumulează avansuri spre decontare nejustificate la timp, care rămân „blocate" în soldul de casă fără regularizare.