Ce este verificarea documentară ANAF?
Verificarea documentară este o procedură fiscală mai puțin cunoscută decât inspecția fiscală, dar tot mai frecvent folosită: nu presupune deplasarea unui inspector la sediul firmei, ci o analiză „de birou", pe baza documentelor deja existente la organul fiscal.
Temeiul legal
„(1) Pentru stabilirea corectă a situației fiscale a contribuabilului/plătitorului, organul fiscal poate proceda la o verificare documentară. (2) Verificarea documentară constă în efectuarea unei analize de coerență a situației fiscale a contribuabilului/plătitorului, pe baza documentelor existente la dosarul fiscal al contribuabilului/plătitorului, precum și pe baza oricăror informații și documente transmise de terți sau deținute de organul fiscal, care au relevanță pentru determinarea situației fiscale. (3) Verificarea documentară se efectuează de către organele de inspecție fiscală, organele de control antifraudă fiscală și organele fiscale competente să exercite verificarea situației fiscale personale potrivit art. 138 alin. (3)." — Legea nr. 207/2015 (Codul de procedură fiscală), art. 148 alin. (1)-(3) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
Câteva elemente-cheie ale procedurii, așa cum rezultă din text și din articolul următor (art. 148^1):
- Verificarea documentară este o analiză de coerență — organul fiscal compară ce arată dosarul fiscal existent (declarații depuse, documente transmise de terți, alte informații pe care ANAF le deține deja) cu situația fiscală declarată, fără să solicite obligatoriu documente noi de la contribuabil sau să se deplaseze la sediul acestuia.
- Poate fi efectuată de trei categorii de organe: cele de inspecție fiscală, cele de control antifraudă fiscală (cu competență pe tot teritoriul țării) și cele care exercită verificarea situației fiscale personale.
- Se desfășoară în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale (art. 148^1 alin. (1)).
- Perioadele și operațiunile supuse verificării nu sunt alese la întâmplare — organul fiscal le stabilește în funcție de riscul fiscal identificat, putând viza una sau mai multe perioade sau operațiuni determinate, nu neapărat întreaga activitate a contribuabilului (art. 148^1 alin. (2)-(3)).
- Când verificarea documentară este efectuată de organele care exercită verificarea situației fiscale personale, acestea folosesc metodele indirecte de stabilire a veniturilor, prevăzute distinct la art. 138 alin. (9).
Ce se greșește în practică
- Se confundă verificarea documentară cu inspecția fiscală — verificarea documentară nu presupune, prin definiție, o deplasare la sediul contribuabilului și o analiză exhaustivă, ci o analiză de coerență pe documente deja existente la dosarul fiscal.
- Se presupune că verificarea documentară privește automat întreaga activitate a firmei — de fapt organul fiscal poate selecta punctual doar anumite perioade sau operațiuni, în funcție de riscul identificat.
- Se ignoră faptul că verificarea documentară poate fi efectuată și de organele de control antifraudă fiscală, nu doar de inspecția fiscală „clasică".
Ce face iConta.eu
iConta.eu nu are, la data acestui ghid, o funcție dedicată pregătirii sau gestionării unei verificări documentare ANAF — aplicația oferă contabilitate generală, iar corectitudinea și coerența documentelor deja depuse (declarații, facturi, evidențe) rămân cel mai bun mod de a reduce riscul unei asemenea verificări.