Poate administratorul răspunde personal pentru datoriile fiscale ale firmei?
Da, dar numai în cazurile expres prevăzute de Codul de procedură fiscală și numai dacă ANAF dovedește reaua-credință. Simplul fapt că firma are datorii neplătite nu îl face pe administrator răspunzător cu averea proprie. Regula rămâne că firma își plătește datoriile. Administratorul devine debitor solidar doar printr-o decizie separată de atragere a răspunderii.
Cele trei situații în care se poate ajunge la administrator
1. Firma a fost declarată insolvabilă (Codul de procedură fiscală art. 25 alin. (2)). Pentru obligațiile restante, administratorul răspunde solidar dacă, cu rea-credință: - a provocat insolvabilitatea prin înstrăinarea sau ascunderea activelor (lit. b)); - nu a cerut deschiderea procedurii insolvenței, deși avea această obligație legală, pentru obligațiile din perioada mandatului rămase neachitate (lit. c)); - a determinat nedeclararea sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale (lit. d)); - a determinat restituiri sau rambursări necuvenite de la buget (lit. e)).
2. S-a cerut deschiderea procedurii insolvenței. Răspund solidar persoanele care au determinat, cu rea-credință, acumularea și sustragerea de la plată a obligațiilor fiscale (art. 25 alin. (2^1)).
3. Poprirea bancară. Reprezentantul legal care declară băncii, cu rea-credință, că firma nu are alte disponibilități bănești răspunde solidar, chiar fără insolvabilitate (art. 25 alin. (1) lit. c)).
Ce limitează răspunderea
- Reaua-credință este condiție în toate cazurile de mai sus. Neplata cauzată de lipsa banilor, fără manevre, nu este suficientă.
- Perioada: răspunderea privește obligațiile principale și accesoriile din perioada în care persoana a avut calitatea de administrator (art. 25 alin. (5)).
- Procedura: ANAF emite o decizie separată pentru fiecare persoană (art. 26 alin. (1)), după audierea obligatorie a acesteia. Persoana poate depune punct de vedere scris în 5 zile lucrătoare (alin. (2)). Decizia emisă fără audiere este nulă (alin. (3)).
Ce se întâmplă după decizie
Decizia cuprinde suma, natura ei și termenul de plată (art. 26 alin. (4)). Ea privește atât obligația principală, cât și accesoriile (alin. (5)). La împlinirea termenului de plată devine titlu executoriu (alin. (6)). Din acel moment, ANAF poate executa silit bunurile și conturile personale ale administratorului. Plata făcută de firmă sau de oricare dintre cei răspunzători îi liberează pe ceilalți (alin. (7)).
Decizia este act administrativ fiscal și se poate contesta în 45 de zile de la comunicare (art. 270 alin. (1)).
Exemplu
Un SRL cu datorii de 200.000 lei vinde, cu puțin înainte de un control, singurul imobil către o firmă a fiului administratorului, la jumătate din valoarea de piață. Banii nu ajung la buget. ANAF declară firma insolvabilă și atrage răspunderea administratorului pe art. 25 alin. (2) lit. b). În alt SRL, datoriile provin dintr-o pierdere de clienți, declarațiile sunt depuse la timp și nu există transferuri suspecte. Aici lipsește reaua-credință, deci temeiul atragerii răspunderii.
Ce poate face contabilul preventiv
- Depune declarațiile la termen, chiar dacă nu există bani de plată. Nedeclararea este unul dintre cazurile de răspundere.
- Documentează orice vânzare de active: preț de piață, destinația banilor.
- Semnalează administratorului când firma ajunge în încetare de plăți, pentru decizia privind insolvența.
- Păstrează dovezile răspunsurilor date băncilor la popriri.
De reținut
- Administratorul nu răspunde automat pentru datoriile firmei. Răspunderea cere un caz din Codul de procedură fiscală art. 25 și rea-credință.
- Răspunderea este limitată la perioada mandatului (art. 25 alin. (5)).
- Se stabilește prin decizie, după audiere, și poate fi contestată.