Cum se amortizează o modernizare făcută ulterior
O modernizare făcută la un mijloc fix deja existent nu se amortizează separat, pe o durată nouă aleasă liber — regula fiscală leagă amortizarea modernizării de mijlocul fix inițial.
Ce înseamnă „modernizare" din punct de vedere fiscal
Art. 28 alin. (3) lit. d) din Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) încadrează printre mijloacele fixe amortizabile și „investițiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate în scopul îmbunătățirii parametrilor tehnici inițiali și care conduc la obținerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix."
Așadar orice cheltuială ulterioară care depășește simpla întreținere/reparație și crește performanța sau valoarea activului se capitalizează, nu se trece direct pe cheltuieli.
Regula de calcul: valoarea rămasă majorată, durata rămasă
Art. 28 alin. (12) lit. d), la punctul care tratează exact această situație, prevede:
„pentru investițiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate în scopul îmbunătățirii parametrilor tehnici inițiali și care conduc la obținerea de beneficii economice viitoare, amortizarea fiscală se calculează pe baza valorii rămase majorate cu investițiile efectuate, a metodei de amortizare utilizată pentru mijlocul fix îmbunătățit, pe durata normală de utilizare rămasă."
Practic:
- Iei valoarea fiscală rămasă neamortizată a mijlocului fix la momentul modernizării.
- O majorezi cu costul investiției (modernizării).
- Aplici aceeași metodă de amortizare folosită deja pentru activul respectiv.
- Amortizezi pe durata normală de utilizare rămasă — nu pe o durată nouă, aleasă din catalog.
Dacă durata normală de utilizare era deja expirată
Aceeași prevedere continuă: „În cazul în care investițiile se efectuează la mijloace fixe amortizabile pentru care durata normală de utilizare este expirată, amortizarea fiscală se determină pe baza metodei de amortizare corespunzătoare mijlocului fix îmbunătățit, pe durata normală de utilizare stabilită de către o comisie tehnică internă sau un expert tehnic independent."
Aici, spre deosebire de cazul general, durata chiar se stabilește din nou — dar nu liber, ci printr-o comisie tehnică internă sau un expert tehnic independent, nu prin alegerea contabilului.
Exemplu practic
O firmă are un utilaj cu valoare fiscală rămasă de 8.000 lei și mai are 2 ani din durata normală de utilizare. Face o modernizare de 12.000 lei care îi crește capacitatea. Noua bază de amortizat este 8.000 + 12.000 = 20.000 lei, amortizată liniar (dacă asta era metoda folosită) pe cei 2 ani rămași.
Dacă același utilaj ar fi fost deja complet amortizat (durata expirată) când s-a făcut modernizarea de 12.000 lei, atunci cei 12.000 lei se amortizează pe o durată nouă, stabilită de o comisie tehnică sau un expert tehnic independent — nu instant, nu pe durata inițială expirată.
Ce reții
- Modernizarea se capitalizează, nu e cheltuială curentă (art. 28 alin. (3) lit. d) Cod fiscal).
- Regula generală: valoare rămasă + investiție, aceeași metodă, durata normală de utilizare rămasă (art. 28 alin. (12) lit. d) Cod fiscal).
- Dacă mijlocul fix era complet amortizat, durata pentru noua investiție se stabilește de o comisie tehnică internă sau expert tehnic independent.