Cum cer compensarea unei sume plătite în plus
O sumă plătită în plus la buget nu trebuie neapărat restituită în bani — poate fi folosită direct pentru stingerea altor obligații fiscale, prin compensare. Procedura e reglementată explicit și nu depinde de bunăvoința organului fiscal, ci de îndeplinirea unor condiții obiective.
Mecanismul compensării
Codul de procedură fiscală art. 167 alin. (1) definește compensarea: se sting, până la concurența celei mai mici sume, creanțele statului (impozite, taxe, contribuții) cu creanțele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget — când ambele părți au reciproc atât calitatea de creditor, cât și de debitor, cu condiția ca respectivele creanțe să fie administrate de aceeași autoritate publică.
Alin. (2) stabilește ordinea: creanțele debitorului se compensează întâi cu obligații datorate aceluiași buget, iar diferența rămasă se compensează proporțional cu obligațiile datorate altor bugete.
Compensarea operează de drept — dar la o dată precisă
Art. 167 alin. (4) e important: dacă legea nu prevede altfel, compensarea operează de drept la data la care creanțele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide și exigibile. Nu e nevoie de o cerere pentru ca stingerea să se producă la acea dată — cererea servește la constatarea și comunicarea oficială a compensării deja operate.
Alin. (5) precizează exact momentul exigibilității, în funcție de tipul sumei de restituit — cele mai frecvente situații practice:
- pentru sumele achitate în plus față de obligațiile fiscale datorate: data plății (pct. 1 din lit. h);
- pentru suma negativă de TVA cu opțiune de rambursare: termenul prevăzut de lege pentru depunerea decontului, în limita sumei aprobate prin decizia organului fiscal (lit. b);
- pentru impozitul pe profit de restituit din regularizarea anuală: data prevăzută de lege pentru depunerea declarației anuale (pct. 2 din lit. h);
- pentru impozitul pe venit de restituit din regularizarea anuală: data emiterii deciziei de impunere anuală (pct. 3 din lit. h).
Cererea de compensare
Art. 167 alin. (7) prevede că compensarea se constată de organul fiscal competent, la cererea debitorului sau din oficiu. Practic:
- depui o cerere de compensare la organul fiscal competent, indicând suma plătită în plus și obligația fiscală pe care vrei să o stingi prin compensare;
- organul fiscal verifică dacă suma e efectiv certă, lichidă și exigibilă la data cererii;
- dacă condițiile sunt îndeplinite, organul fiscal emite decizia de compensare.
Art. 167 alin. (8) obligă organul fiscal să comunice debitorului decizia privind efectuarea compensării în termen de 7 zile de la data efectuării operațiunii.
Ordinea stingerii se aplică și aici
Art. 167 alin. (7) trimite la art. 165 (ordinea stingerii datoriilor), care se aplică în mod corespunzător și compensării — deci, dacă ai mai multe obligații fiscale restante, suma compensată se distribuie mai întâi pe obligațiile principale în ordinea vechimii, apoi pe cele accesorii, conform regulilor generale de stingere.
Ce trebuie verificat înainte de a depune cererea
- Data exactă la care creanța ta de restituit devine exigibilă (diferă în funcție de tipul sumei — vezi lista de mai sus), pentru că de la acea dată se calculează, dacă e cazul, compensarea de drept.
- Autoritatea care administrează ambele creanțe (a ta și cea a bugetului) trebuie să fie aceeași — compensarea nu funcționează între bugete administrate de autorități diferite fără procedura specifică de la alin. (2)-(3).
- Documentele care dovedesc plata în plus (ordine de plată, decizii de impunere, deconturi de TVA cu sumă negativă), atașate cererii.