Compensarea din oficiu: când o face ANAF?
Compensarea nu așteaptă întotdeauna o cerere din partea contribuabilului — legea permite explicit ca organul fiscal să o facă și din proprie inițiativă, ori de câte ori firma are simultan o sumă de plată și o sumă de restituit/rambursat la același buget.
Ce este compensarea, legal
Legea 207/2015 (Codul de procedură fiscală), art. 167 alin. (1): "Prin compensare se sting creanțele statului [...] reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanțele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurența celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor, cu condiția ca respectivele creanțe să fie administrate de aceeași autoritate publică."
Cine o poate declanșa
Art. 167 alin. (7) e explicit: "Compensarea se constată de către organul fiscal competent, la cererea debitorului sau din oficiu." Deci ANAF nu are nevoie de solicitarea contribuabilului pentru a stinge prin compensare o datorie cu o sumă pe care contribuabilul o are de încasat de la buget — poate acționa direct, "din oficiu".
Când operează efectiv compensarea
Compensarea nu se aplică automat din prima zi în care există, teoretic, o sumă de plată și una de restituit — legea leagă efectul de un moment precis. Art. 167 alin. (4): "Dacă legea nu prevede altfel, compensarea operează de drept la data la care creanțele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide și exigibile."
Momentul exigibilității diferă în funcție de tipul creanței — art. 167 alin. (5) enumeră mai multe repere, printre care:
- data scadenței, pentru obligațiile fiscale principale (potrivit termenelor generale de scadență din lege);
- termenul prevăzut de lege pentru depunerea decontului cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare, în limita sumei aprobate prin decizia organului fiscal;
- data comunicării deciziei, pentru obligațiile fiscale principale și accesorii stabilite de organul fiscal;
- data plății, pentru sumele achitate în plus față de obligațiile fiscale datorate;
- data emiterii deciziei de impunere anuală, pentru impozitul pe venit de restituit rezultat din regularizarea anuală.
Cum se comunică
Art. 167 alin. (8): "Organul fiscal competent comunică debitorului decizia cu privire la efectuarea compensării, în termen de 7 zile de la data efectuării operațiunii." Comunicarea vine deci după ce compensarea a operat deja de drept (la data exigibilității reciproce), nu în prealabil, ca o cerere de aprobare.
Ordinea de stingere
Art. 167 alin. (2): "Creanțele debitorului se compensează cu obligații datorate aceluiași buget, urmând ca din diferența rămasă să fie compensate obligațiile datorate altor bugete, în mod proporțional." Iar potrivit trimiterii din alin. (7), la compensare se aplică în mod corespunzător și regulile privind ordinea de stingere a datoriilor (art. 165 din același cod) — practic, o sumă de restituit nu se compensează la întâmplare cu prima datorie găsită, ci în ordinea și proporția stabilite de lege.
Situații tipice de compensare din oficiu
- firma are un decont de TVA cu sumă negativă aprobată la rambursare, dar în același timp are restanțe la alte obligații fiscale administrate de același organ fiscal — ANAF poate compensa direct, din oficiu, suma aprobată cu restanțele existente, fără să aștepte o cerere;
- firma a plătit în plus un impozit, iar suma achitată în plus (certă, lichidă și exigibilă de la data plății) poate fi compensată din oficiu cu alte obligații restante ale aceleiași firme la același buget.
Ce înseamnă pentru contabilitate
Când primești o decizie de compensare emisă din oficiu de ANAF, verifică: (1) dacă sumele identificate ca fiind compensate corespund efectiv cu evidența proprie a firmei (nu presupune automat că decizia e corectă), (2) dacă ordinea de stingere aplicată respectă proporționalitatea legală pe bugete, și (3) dacă data la care ANAF a considerat creanțele "exigibile" corespunde cu regulile din art. 167 alin. (5) pentru tipul de sumă în cauză — o compensare aplicată la o dată greșită poate genera, la rândul ei, accesorii calculate incorect pentru perioada intermediară.