În ce condiții pot deduce TVA de pe bonul fiscal?
Un bon fiscal poate justifica deducerea TVA, dar nu în orice condiții — legea îl tratează ca pe o „factură simplificată" doar dacă valoarea nu depășește un anumit prag și, mai important, doar dacă furnizorul a înscris pe el codul de TVA al cumpărătorului, folosind chiar aparatul de marcat electronic fiscal.
Temeiul legal
„Persoana impozabilă care are obligația de a emite facturi conform prezentului articol, precum și persoana impozabilă care optează pentru emiterea facturii potrivit alin. (11) pot emite facturi simplificate în oricare dintre următoarele situații: a) atunci când valoarea facturilor, inclusiv TVA, nu este mai mare de 100 euro. Cursul de schimb utilizat pentru determinarea în euro a valorii facturii este cursul prevăzut la art. 290." — Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, art. 319 alin. (12) lit. a) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Condiția valorică (sub 100 euro, inclusiv TVA) e doar prima parte. A doua, esențială pentru deducere, e explicată în normele metodologice:
„Pentru achizițiile de bunuri și servicii pe bază de bonuri fiscale emise în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999 [...], deducerea taxei poate fi justificată cu bonurile fiscale care îndeplinesc condițiile unei facturi simplificate, în conformitate cu prevederile art. 319 alin. (12), (13) și (21) din Codul fiscal, dacă furnizorul/prestatorul a menționat pe bonul fiscal cu ajutorul aparatului de marcat electronic fiscal codul de înregistrare în scopuri de TVA al beneficiarului." — HG nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, pct. 69 alin. (6) (sursă: anaf_surse/hg_1_2016_norme_cod_fiscal.txt)
Rezultă practic două condiții cumulative pentru ca un bon fiscal să justifice deducerea TVA:
- Valoarea totală, inclusiv TVA, să nu depășească 100 euro (echivalent în lei, la cursul de la art. 290 din Codul fiscal).
- Codul de înregistrare în scopuri de TVA al firmei cumpărătoare să apară tipărit pe bonul fiscal, generat de aparatul de marcat electronic fiscal — nu adăugat ulterior de mână.
Condiția a doua este practică, nu doar formală: comerciantul trebuie să aibă introdus în casa de marcat CUI-ul cumpărătorului înainte de emiterea bonului, ceea ce presupune, la fața locului, comunicarea codului fiscal către vânzător.
Fără codul de TVA înscris astfel pe bon, documentul nu are valoarea unei facturi simplificate — deducerea nu poate fi susținută doar cu bonul, indiferent de valoarea achiziției.
Ce se greșește în practică
- Se păstrează bonul fiscal ca document justificativ pentru deducere fără să se verifice dacă CUI-ul firmei apare tipărit pe el — un bon fără CUI e valabil doar ca document de cheltuială, nu pentru deducerea TVA.
- Se presupune că plafonul de 100 euro se aplică valorii fără TVA — legea prevede expres că plafonul include TVA-ul.
- Se scrie manual CUI-ul pe bon, ulterior emiterii — condiția legală cere ca acesta să fie „menționat [...] cu ajutorul aparatului de marcat electronic fiscal", deci generat automat de casă, nu adăugat după.
- Se ignoră faptul că, peste plafonul de 100 euro, e obligatorie o factură propriu-zisă (cu toate elementele complete) pentru a susține deducerea — bonul fiscal simplu, oricât de detaliat, nu mai poate acoperi legal acest rol.
Ce face iConta.eu
La data acestui ghid, iConta.eu nu are o funcție dedicată pentru verificarea automată a bonurilor fiscale ca documente de deducere (de exemplu, citirea optică a unui bon fiscal pentru a confirma prezența CUI-ului sau încadrarea în plafonul de 100 euro) — aplicația gestionează facturile introduse sau importate de utilizator, dar validarea condițiilor specifice unui bon fiscal folosit ca document justificativ rămâne o verificare manuală, făcută de utilizator sau de contabil.