Contract de fiducie: cine plătește impozitele locale pentru bunurile transferate fiduciarului?
Impozitele și taxele locale pentru bunurile din masa patrimonială fiduciară le plătește fiduciarul, începând cu 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a încheiat contractul de fiducie. Plata se face la bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde sunt înregistrate bunurile.
Pentru anul în care se semnează contractul, impozitul rămâne la cel care deținea bunul la 31 decembrie a anului anterior, adică, de regulă, la constituitor. Regula evită schimbarea plătitorului la mijlocul anului fiscal.
Temeiul legal
„În cazul persoanelor fizice și juridice care încheie contracte de fiducie conform Codului civil, impozitele și taxele locale aferente masei patrimoniale fiduciare transferate în cadrul operațiunii de fiducie sunt plătite de către fiduciar la bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale unde sunt înregistrate bunurile care fac obiectul operațiunii de fiducie, cu respectarea prevederilor prezentului titlu, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a fost încheiat contractul de fiducie." — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 488 (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
„(1) Impozitul pe clădiri este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care are în proprietate clădirea la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior." — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 461 alin. (1) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
„(1) Impozitul pe teren este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care are în proprietate terenul la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior." — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 466 alin. (1) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Ce înseamnă concret:
- Plătitorul din anul următor e fiduciarul, pentru toate impozitele și taxele locale aferente bunurilor transferate: clădiri, terenuri, mijloace de transport, după caz.
- Locul plății: primăria unde sunt înregistrate bunurile, nu cea de la sediul fiduciarului sau al constituitorului. O clădire din Cluj transferată unui fiduciar din București se impozitează în continuare la Cluj (vezi și art. 494 alin. (2)).
- Anul semnării: art. 488 mută plata abia din 1 ianuarie a anului următor. Pentru anul curent se aplică regula generală: impozitul e datorat pentru tot anul de cine deținea bunul la 31 decembrie anterior (art. 461 alin. (1), art. 466 alin. (1)).
- „Cu respectarea prevederilor prezentului titlu”. Fiduciarul plătește după aceleași reguli ale titlului IX: aceleași cote, aceleași termene de plată, aceleași reguli de calcul pentru clădirile persoanelor juridice sau fizice, după caz.
- Declarațiile. Art. 488 nu stabilește un termen propriu de declarare pentru fiduciar. Pentru declararea bunurilor se aplică regulile generale ale titlului IX, de exemplu declarația în 30 de zile pentru clădirile dobândite (art. 461 alin. (2)). Modul exact în care primăria înregistrează transferul fiduciar se clarifică cu organul fiscal local.
- Restituirea bunurilor la final. Codul fiscal nu prevede în art. 488 o regulă specială pentru încetarea fiduciei. Regulile generale din titlul IX se aplică și la retransmiterea bunurilor.
SC Exemplu SRL transferă pe 12 mai 2026, printr-un contract de fiducie, o clădire de birouri din Brașov către SC Fiduciar SA, cu sediul în București. Impozitul anual pe clădire este de 18.000 lei.
- 2026: impozitul de 18.000 lei rămâne datorat de SC Exemplu SRL, care deținea clădirea la 31 decembrie 2025.
- Din 2027: SC Fiduciar SA plătește impozitul, tot la primăria din Brașov, unde e înregistrată clădirea.
Dacă în contractul de fiducie părțile convin ca impozitul să fie suportat economic de constituitor, refacturarea între ele nu schimbă cine e plătitorul față de primărie.
Ce se greșește în practică
- Fiduciarul începe să plătească încă din anul semnării, deși obligația lui începe la 1 ianuarie a anului următor.
- Constituitorul nu mai plătește impozitul pe anul semnării, pe motiv că a transferat bunul.
- Impozitul se plătește la primăria de la sediul fiduciarului, nu la cea unde sunt înregistrate bunurile.
- Se confundă suportarea economică a impozitului, stabilită prin contract, cu calitatea de plătitor față de primărie.
Ce face iConta.eu
iConta.eu nu gestionează contractele de fiducie și nu calculează sau declară impozitele locale. Pentru firma care plătește impozitul, suma din decizia de impunere se înregistrează printr-o notă contabilă în Registrul jurnal. Eventuala refacturare între fiduciar și constituitor se înregistrează ca orice factură emisă sau primită. Evidența masei patrimoniale fiduciare și declarațiile către primărie rămân în sarcina contabilului.