Contractul de know-how cu o firmă străină: plata este redevență sau prestare de servicii?
Depinde de cine aplică cunoștințele. Dacă firma străină îți transmite informații și experiență pe care le folosești tu, în interesul tău, cu obligația de a nu le face publice, iar ea nu participă la aplicarea lor și nu garantează rezultatul, plata este redevență pentru know-how. Dacă firma străină își folosește propriile cunoștințe ca să execute ea o lucrare pentru tine, plata este preț pentru o prestare de servicii, nu redevență.
Titlul contractului nu decide încadrarea. Un contract numit „de know-how", în care furnizorul face de fapt lucrarea, e un contract de servicii. Invers, un contract numit „de consultanță", prin care primești un procedeu secret de fabricație, poate ascunde o redevență.
Temeiul legal
„(13) Este considerată redevență și suma plătită în cadrul contractului de know-how, în baza căruia vânzătorul acceptă să împărtășească cunoștințele și experiența sa cumpărătorului, astfel încât cumpărătorul să le poată folosi în interesul său și să nu le dezvăluie publicului. În același timp vânzătorul nu joacă niciun rol în aplicarea cunoștințelor puse la dispoziție cumpărătorului și nu garantează rezultatele aplicării acestora. (14) În cazul contractului de prestări de servicii în care una dintre părți se angajează să utilizeze cunoștințele sale pentru executarea unei lucrări pentru cealaltă parte, suma plătită nu constituie redevență." — HG 1/2016 (Normele metodologice ale Codului fiscal), Titlul VI, pct. 2 alin. (13)-(14) (sursă: anaf_surse/hg_1_2016_norme_cod_fiscal.txt)
„know-how - orice informație cu privire la o experiență industrială, comercială sau științifică care este necesară pentru fabricarea unui produs sau pentru aplicarea unui proces existent și a cărei dezvăluire către alte persoane nu este permisă fără autorizația persoanei care a furnizat această informație;" — Legea 227/2015 (Codul fiscal), art. 7 pct. 17 (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Criteriile după care decizi:
- Redevență (know-how): primești informații care nu sunt publice, le aplici singur, ești obligat să le păstrezi confidențiale, iar furnizorul nu garantează rezultatul. Codul fiscal enumeră know-how-ul printre drepturile a căror folosire generează redevență (art. 7 pct. 36 alin. (1) lit. e)).
- Serviciu: furnizorul execută el lucrarea, de exemplu un proiect, o analiză sau o instalare, folosindu-și propriile cunoștințe, și răspunde de rezultat.
- Contract mixt: dacă sunt prezente ambele componente, suma se împarte pe porțiuni, după regula de la pct. 2 alin. (12) din norme.
De ce contează încadrarea:
- Redevența plătită de un rezident e venit impozabil al nerezidentului (art. 223 alin. (1) lit. d)). Cota generală este 16% (art. 224 alin. (4) lit. d)), iar dacă beneficiarul prezintă certificat de rezidență fiscală se poate aplica cota din convenție.
- Serviciul e impozabil în România doar dacă intră la art. 223 alin. (1), de exemplu servicii de management sau consultanță (lit. i)) ori servicii prestate în România (lit. k)).
SC Exemplu SRL plătește 80.000 lei unei firme străine care îi transmite rețetele și parametrii unui proces de producție, cu clauză de confidențialitate. Echipa proprie a SC Exemplu SRL aplică procesul, iar furnizorul nu garantează randamentul. Plata e redevență: fără certificat de rezidență, impozitul este 16% × 80.000 = 12.800 lei.
Dacă aceeași firmă străină ar fi venit să configureze ea linia de producție, răspunzând de rezultat, plata ar fi fost pentru un serviciu. Serviciul prestat în România ar fi intrat la art. 223 alin. (1) lit. k).
Ce se greșește în practică
- Încadrarea se face după titlul contractului, nu după ce face efectiv fiecare parte.
- Know-how-ul e tratat ca „consultanță" fără să se verifice dacă furnizorul execută ceva sau doar transmite informații.
- Se presupune că serviciul nu e niciodată impozabil. Serviciile de management sau consultanță și serviciile prestate în România sunt impozabile.
- Lipsesc dovezile despre cine a aplicat cunoștințele, cum sunt rapoartele, procesele-verbale sau timpul de lucru al furnizorului.
Ce face iConta.eu
iConta.eu generează D207 pentru impozitul reținut la sursă de la beneficiarii nerezidenți. Tipul de venit (redevență, servicii etc.) se alege din nomenclatorul declarației, pentru fiecare beneficiar, împreună cu baza și impozitul. Aplicația nu analizează contractul și nu decide dacă plata e redevență sau serviciu. Încadrarea rămâne decizia contabilului.