Fotografiile sau imaginile descărcate de pe o platformă străină: plata este redevență cu impozit la sursă?
Răspunsul nu depinde de faptul că imaginea vine de pe o platformă străină, ci de drepturile pe care le primește firma. Dacă plata acoperă doar descărcarea, stocarea și vizualizarea imaginii pe echipamentele proprii, nu este redevență. Dacă firma plătește pentru dreptul de a reproduce și a face publică imaginea (pe un catalog, un site, un ambalaj, o copertă), plata este redevență, iar firma plătitoare trebuie să rețină impozit la sursă pentru nerezident.
În practică, multe licențe de tip „stock foto" folosite în materiale de marketing conferă tocmai dreptul de reproducere. De aceea contractul sau termenii licenței trebuie citiți înainte de a trata plata ca simplă achiziție.
Temeiul legal
„(9) În cazul unei tranzacții care permite unei persoane să descarce electronic imagini, sunete sau texte, suma care trebuie plătită nu este redevență dacă folosirea acestor materiale se limitează la drepturile necesare pentru a permite descărcarea, stocarea și exploatarea computerului, rețelei sau a altui echipament de stocare, operare sau afișare a utilizatorului. În caz contrar, suma care trebuie plătită pentru transferul dreptului de a reproduce și a face public un produs digital este o redevență." — Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal (HG 1/2016), Titlul VI, pct. 2 alin. (9) (norme art. 223 CF) (sursă: anaf_surse/hg_1_2016_norme_cod_fiscal.txt)
„(11) Se consideră redevență plata făcută în scopul acordării dreptului de folosință a dreptului de autor asupra unui produs digital ce este descărcat electronic. Aceasta ar fi situația unei edituri care plătește pentru a obține dreptul de a reproduce o fotografie protejată de drept de autor pe care o va descărca electronic în scopul includerii ei pe coperta unei cărți pe care o editează." — HG 1/2016, Titlul VI, pct. 2 alin. (11) (sursă: anaf_surse/hg_1_2016_norme_cod_fiscal.txt)
„Se consideră redevență plățile de orice natură primite pentru folosirea ori dreptul de folosință al oricăruia dintre următoarele: a) drept de autor asupra unei lucrări literare, artistice sau științifice" — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 7 pct. 36 alin. (1) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
„16% în cazul oricăror altor venituri impozabile obținute din România, așa cum sunt enumerate la art. 223 alin. (1)" — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 224 alin. (4) lit. d) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Cum se aplică:
- Nu e redevență: plata pentru conținut digital folosit doar intern, fără drept de reproducere sau distribuire către public. Aici nu se reține impozit ca redevență.
- E redevență: licența permite includerea imaginii în materiale publicate. Redevențele plătite de un rezident sunt venit impozabil al nerezidentului în România (art. 223 alin. (1) lit. d) CF), iar firma calculează, reține și virează impozitul la plata venitului.
- Cota: 16% este cota internă generală; pentru persoane fizice rezidente în UE sau într-un stat cu convenție, art. 224 alin. (4) lit. c^1) prevede 10%. O convenție de evitare a dublei impuneri sau legislația UE pot reduce cota, dar numai dacă nerezidentul prezintă certificatul de rezidență fiscală (art. 230 alin. (2) CF).
- Contract mixt: dacă abonamentul combină acces la o bibliotecă de imagini cu drept de reproducere, normele (pct. 2 alin. (12)) cer împărțirea sumei pe componente sau aplicarea tratamentului componentei principale.
SC Exemplu SRL plătește unei platforme dintr-un stat cu convenție 5.000 lei pentru licența de a folosi o fotografie pe catalogul tipărit și pe site. E drept de reproducere, deci redevență. Fără certificat de rezidență la data plății, impozitul reținut la sursă este 5.000 × 16% = 800 lei, iar platformei i se plătesc 4.200 lei. Cu certificat valabil se aplică cota mai favorabilă din convenție. Dacă SC Exemplu SRL ar fi descărcat aceeași imagine doar ca fundal pentru prezentările interne, fără drept de publicare, plata nu ar fi redevență.
Ce se greșește în practică
- Orice abonament la o bancă de imagini e tratat automat ca serviciu, deși licența dă, de fapt, drept de reproducere pentru materiale publicitare.
- Se plătește suma integrală fără reținere, pe motiv că furnizorul „e o platformă mare", fără certificat de rezidență la dosar.
- Se aplică cota din convenție fără certificatul de rezidență prezentat până la momentul plății.
- Se uită declarația informativă anuală pentru impozitul reținut nerezidenților.
Ce face iConta.eu
Încadrarea plății (redevență sau nu) rămâne decizia contabilului, pe baza termenilor licenței; aplicația nu clasifică automat contractele. iConta.eu generează declarația informativă D207 pentru impozitul reținut la sursă pe beneficiari nerezidenți, cu tipul de venit „redevențe", baza, impozitul reținut și statul de rezidență, validată pe validatorul oficial ANAF. Înregistrarea reținerii se face prin notele contabile. Declarația D100 din aplicație acoperă în prezent impozitul micro și impozitul pe profit, nu și codul pentru impozitul reținut nerezidenților.