D390 pentru achiziții intracomunitare de servicii — se declară?
O firmă din România care cumpără servicii (consultanță, marketing, dezvoltare software, licențe etc.) de la un prestator dintr-un alt stat UE trebuie, în majoritatea cazurilor, să raporteze acea achiziție și în D390, nu doar în decontul de TVA prin taxare inversă. Mai jos, condițiile exacte și pașii de clasificare corectă.
Temeiul legal
Art. 278 alin. (2): „Locul de prestare a serviciilor către o persoană impozabilă care acționează ca atare este locul unde respectiva persoană care primește serviciile își are stabilit sediul activității sale economice. [...]"
Art. 307 alin. (2): „Taxa este datorată de orice persoană impozabilă, inclusiv de către persoana juridică neimpozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316 sau 317, care este beneficiar al serviciilor care au locul prestării în România conform art. 278 alin. (2) și care sunt furnizate de către o persoană impozabilă care nu este stabilită pe teritoriul României [...]"
OPANAF 705/2020, anexa 2: „e) «Achiziții intracomunitare de servicii» - se înscrie suma totală a achizițiilor intracomunitare de servicii pentru care se aplică prevederile art. 278 alin. (2) din Codul fiscal, altele decât cele scutite de TVA, pe fiecare prestator în parte, care este stabilit în Uniunea Europeană, pentru care exigibilitatea taxei intervine în luna calendaristică respectivă. Nu vor fi declarate prestările de servicii prevăzute la art. 278 alin. (2) din Codul fiscal, dacă prestatorul serviciului este o persoană impozabilă care nu este stabilită pe teritoriul Comunității;"
Condițiile pentru codul S
Trei condiții trebuie îndeplinite simultan pentru ca o achiziție de servicii să apară în D390 cu codul S:
- Locul prestării e în România, conform regulii generale B2B (art. 278 alin. (2)) — nu una din regulile speciale (imobile, evenimente etc.).
- Prestatorul e o persoană impozabilă stabilită în Uniunea Europeană (nu în România și nu în afara UE).
- Taxa se datorează de beneficiar prin taxare inversă, conform art. 307 alin. (2).
Dacă prestatorul e stabilit în afara UE, operațiunea rămâne taxare inversă validă în decont, dar iese complet din sfera D390 — instrucțiunile de completare exclud explicit acest caz.
Ce se greșește în practică
- Se raportează în S orice achiziție cu taxare inversă din decont, fără să se verifice dacă prestatorul e efectiv stabilit în UE.
- Nu se marchează factura ca „serviciu" la introducere, iar achiziția ajunge implicit clasificată ca achiziție de bunuri (A) — clasificare mecanică, nu o eroare de calcul, dar tot greșită.
- Se omit achizițiile de servicii derivate din decontul D301 (auto-derivate din tipul 5, art. 307 alin. (2)), presupunând că doar facturile introduse direct în sistem contează.
- Se confundă exigibilitatea taxei cu data plății facturii externe.
Ce face iConta.eu
O factură primită e implicit tratată ca achiziție de bunuri (cod A); pentru codul S, factura trebuie fie marcată cu axa „servicii" la introducere (caz în care tipul devine automat S, fără posibilitate de suprascriere manuală), fie reclasificată manual în ecranul D390 dacă axa lipsește. În plus, operațiunile de servicii introduse manual (fără factură în sistem) sau derivate automat din decontul D301 — tipul 5, achiziții conform art. 307 alin. (2) — sunt preluate direct cu codul S; tipurile D301 2 (mijloace de transport noi) și 4 (art. 307 alin. (3)/(5)/(6)) sunt excluse din D390.