Pot deduce TVA dacă factura nu este încă plătită?
Răspunsul scurt și corect e: da, de regulă poți. Faptul că o factură de achiziție nu e încă plătită nu te împiedică, în mod normal, să-i deduci TVA. Excepția — singura — e când furnizorul aplică sistemul TVA la încasare. Acolo, și numai acolo, plata devine condiție.
Temeiul legal
Art. 297 alin. (2) din Codul fiscal: „Dreptul de deducere a TVA aferente achizițiilor efectuate de o persoană impozabilă de la o persoană impozabilă care aplică sistemul TVA la încasare conform prevederilor art. 282 alin. (3)-(8) este amânat până la data la care taxa aferentă bunurilor și serviciilor care i-au fost livrate/prestate a fost plătită furnizorului/prestatorului său.”
De ce apare confuzia
Multă lume asociază „TVA la încasare" cu ideea generală că deducerea așteaptă plata, la orice factură. Nu e așa. Regula generală (art. 299 alin. 1 lit. a) nu cere dovada plății decât în acest caz special — deducerea de la un furnizor în regim normal se exercită imediat ce ai factura, chiar dacă n-ai plătit-o încă.
Ce contează, deci, nu e dacă tu ai plătit, ci dacă furnizorul aplică sistemul TVA la încasare. Asta se vede pe factură — trebuie să poarte mențiunea „TVA la încasare".
Ce faci practic
Dacă factura NU are mențiunea „TVA la încasare" — deduci normal, indiferent de stadiul plății.
Dacă factura ARE mențiunea — deducerea se amână. O deduci abia în perioada în care plătești, și doar proporțional cu ce ai plătit efectiv (dacă plătești parțial, deduci parțial).
Ce se greșește în practică
Cel mai des se întâmplă exact invers de cum ar trebui: contabilul amână deducerea „din prudență" pe orice factură neplătită, chiar dacă furnizorul nu aplică TVA la încasare — pierde nejustificat un ciclu de decont. Mai rar, dar mai riscant: se deduce integral, la înregistrare, o factură de la un furnizor cu TVA la încasare, fără să se aștepte plata — eroare care iese la iveală la un control încrucișat pe decontări.
Ce face iConta.eu
Pe factura primită există câmpul „Furnizorul aplică TVA la încasare", exact bifa care leagă regula de art. 297 alin. (2). Bifată, ea marchează factura ca fiind supusă deducerii amânate: la generarea D300, aplicația nu preia TVA-ul pe baza sumei facturate, ci pe baza plăților efective înregistrate pe acea factură (alocate pe cote), astfel încât deducerea apare doar în perioada și în proporția plății reale. Nebifată, factura urmează regula generală — deducerea nu așteaptă plata. Corectitudinea bifei rămâne responsabilitatea contabilului: aplicația nu detectează automat dacă furnizorul aplică efectiv TVA la încasare, ci reflectă exact ce e marcat pe document.