Cum se descarcă gestiunea pentru marfa distrusă?
Marfa care nu mai poate fi valorificată (degradare calitativă, expirare, deteriorare) poate fi scoasă din gestiune fără a genera automat obligația de a ajusta TVA-ul dedus la achiziție — dar numai dacă distrugerea este dovedită corespunzător. Fără dovadă, organul fiscal poate obliga la ajustarea taxei.
Temeiul legal
„(10) În sensul art. 304 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, persoana impozabilă nu are obligația ajustării taxei deductibile în cazul bunurilor de natura celor prevăzute la alin. (1) distruse, pierdute sau furate, în condițiile în care aceste situații sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător, în situații cum ar fi, de exemplu, următoarele, dar fără a se limita la acestea: [...] d) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate și pentru care se face dovada distrugerii; [...] (12) Obligația de a demonstra sau confirma în mod corespunzător că bunurile au fost distruse, pierdute sau furate, în sensul art. 304 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, revine persoanei impozabile. În situația în care organele de inspecție fiscală nu consideră suficiente dovezile furnizate de persoana impozabilă, acestea pot obliga persoana respectivă să efectueze ajustarea taxei." — Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal (HG nr. 1/2016), pct. 78 alin. (10) lit. d) și alin. (12), Secțiunea a 7-a, Capitolul X, Titlul VII, pentru art. 304 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal (sursă: anaf_surse/hg_1_2016_norme_cod_fiscal.txt)
Descărcarea din gestiune a mărfii distruse presupune două elemente cumulate: dovada distrugerii (proces-verbal de constatare, comisie de inventariere, fotografii, raport de casare, după caz) și imposibilitatea de valorificare a bunurilor respective. Dacă aceste condiții sunt îndeplinite, TVA-ul dedus inițial la achiziția mărfii nu trebuie ajustat (adică nu trebuie „returnat" bugetului), potrivit regimului de ajustare a taxei aferente bunurilor obișnuite (art. 304 din Codul fiscal) — un regim distinct de cel al bunurilor de capital (mijloace fixe, art. 305), care presupune ajustări eșalonate pe o perioadă de 5 sau 20 de ani. Sarcina probei revine însă persoanei impozabile (alin. 12): dacă organul fiscal consideră dovezile insuficiente, poate impune ajustarea taxei deduse. Separat, pentru mărfurile din categoria celor supuse perisabilității naturale, se aplică limitele admisibile stabilite prin HG nr. 831/2004, care nu necesită aceeași dovadă individuală de distrugere, ci se încadrează într-un procent legal predefinit.
Ce se greșește în practică
- Se scoate marfa din gestiune fără niciun document justificativ (proces-verbal, comisie de constatare), bazându-se doar pe o notă contabilă internă — fără dovadă, organul fiscal poate impune ajustarea TVA-ului dedus.
- Se confundă perisabilitatea (pierderi naturale în limitele legale, fără dovadă individuală) cu distrugerea propriu-zisă a unor bunuri degradate calitativ — regimul de justificare e diferit.
- Se omite verificarea dacă pierderea depășește limita de perisabilitate admisă prin HG nr. 831/2004, caz în care depășirea trebuie tratată separat, nu inclusă automat în limita admisibilă.
Ce face iConta.eu
iConta.eu permite înregistrarea operațiunilor de scădere din gestiune a stocurilor (inclusiv pentru marfă distrusă sau casată), pe baza documentelor introduse de utilizator, dar nu evaluează automat dacă dovezile disponibile sunt suficiente pentru a evita ajustarea TVA — această apreciere rămâne responsabilitatea contribuabilului.