Factura emisă unei firme din UE cu cod TVA se transmite în e-Factura?
Nu. O factură emisă către o firmă înregistrată în scopuri de TVA în alt stat membru al UE, pentru o livrare intracomunitară de bunuri, la care beneficiarul comunică propriul cod de TVA, nu se transmite prin sistemul național RO e-Factura. Excepția e dublă: operațiunea nu intră în domeniul obligației de facturare-electronică-națională, iar OUG 89/2025 confirmă explicit excepția pentru acest caz.
Temeiul legal
„Prin excepție de la prevederile alin. (1), pentru operațiunile realizate între persoane impozabile stabilite în România conform art. 266 alin. (2), sunt considerate facturi numai facturile care îndeplinesc condițiile prevăzute de [OUG 120/2021]." — Legea 227/2015 (Codul fiscal), art. 319 alin. (1^1)
„Fac excepție bonurile fiscale emise [...] care îndeplinesc condițiile unei facturi simplificate [...], precum și facturile emise pentru livrări intracomunitare de bunuri, pentru care beneficiarul comunică un cod de înregistrare în scopuri de TVA din alt stat membru." — OUG 89/2025, art. X pct. 1, care introduce art. 10 alin. (1^1) în OUG 120/2021
Domeniul obligației de facturare electronică prin sistemul național (RO e-Factura, ca formă exclusivă de factură) e limitat prin lege la operațiunile „între persoane impozabile stabilite în România". O firmă dintr-un alt stat membru UE, neetablita în România, nu intră în acest domeniu prin art. 319 alin. (1^1) din Codul fiscal — deci obligația de transmitere exclusivă prin RO e-Factura nu i se aplică de la bază.
Pe lângă acest argument de domeniu, OUG 89/2025 adaugă o excepție explicită, formulată direct pentru acest caz: livrările intracomunitare de bunuri pentru care beneficiarul comunică un cod de TVA din alt stat membru sunt exceptate. Condiția e comunicarea codului de TVA de către beneficiar — dacă firma din UE nu comunică niciun cod valid, operațiunea iese din acest tipar și trebuie analizată separat (poate deveni o livrare tratată altfel din punct de vedere al TVA, cu consecințe proprii care nu sunt acoperite de această excepție).
Ce se greșește în practică
- Se presupune că orice factură emisă de o firmă din România trebuie transmisă în e-Factura, indiferent de cine e beneficiarul — regula de bază (art. 319 alin. (1^1)) vizează explicit operațiunile între persoane stabilite în România, nu orice factură emisă de o firmă românească.
- Se transmite din prudență și factura pentru livrarea intracomunitară, „ca să fie sigur" — deși nu e o eroare care atrage sancțiuni directe pentru transmiterea în plus, creează confuzie în evidențe și nu corespunde regimului aplicabil operațiunii.
- Se omite verificarea că beneficiarul a comunicat efectiv un cod de TVA valid dintr-un alt stat membru — fără această comunicare, excepția din OUG 89/2025 nu se aplică automat, iar situația trebuie tratată separat.
Ce face iConta.eu
Pentru o factură cu beneficiar identificat printr-un cod de TVA dintr-un alt stat membru UE, pe o livrare intracomunitară de bunuri, iConta.eu nu o transmite obligatoriu prin RO e-Factura — situația corespunde excepției din OUG 89/2025 și domeniului limitat al art. 319 alin. (1^1) din Codul fiscal (operațiuni între persoane stabilite în România). Factura rămâne emisă și evidențiată contabil normal; ceea ce nu se aplică e fluxul de transmitere exclusivă prin sistemul național.