Firma care închiriază un spațiu de la primărie sau de la stat: datorează taxa pe clădiri în locul impozitului?
Da. Codul fiscal art. 455 alin. (2) prevede că, pentru clădirile din domeniul public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare sau în folosință unor entități care nu sunt de drept public, se stabilește taxa pe clădiri. Taxa se datorează de concesionar, locatar sau titularul dreptului de administrare ori de folosință, în condiții similare impozitului pe clădiri. Firma nu este proprietar, deci nu datorează impozit. Datorează taxa.
Taxa înlocuiește impozitul
- Pe perioada în care pentru o clădire se plătește taxa pe clădiri, nu se datorează impozitul pe clădiri (art. 455 alin. (5)).
- Dacă pentru o clădire publică s-a datorat impozit, iar în cursul anului apare o situație care generează taxa, diferența de impozit pentru perioada respectivă se compensează sau se restituie în anul fiscal următor (art. 455 alin. (5^1), în forma în vigoare de la 1 ianuarie 2026, modificată prin Legea 239/2025).
- Taxa se plătește la bugetul local al localității în care se află clădirea. În București, la bugetul sectorului (art. 455 alin. (3)).
Cine plătește la subînchiriere
De la 1 ianuarie 2026, art. 455 alin. (2) precizează că, dacă dreptul de concesiune, închiriere, administrare sau folosință se transmite ulterior altor entități, taxa se datorează de persoana care are relația contractuală cu persoana de drept public. Normele (HG 1/2016, titlul IX, pct. 15 alin. (2)) spun același lucru: taxa este datorată doar de prima entitate care nu este de drept public.
Exemplu: primăria închiriază unei firme A, iar A subînchiriază o parte firmei B. Taxa o datorează A.
Când nu se datorează taxa
Codul fiscal art. 456 alin. (1) lit. a) scutește clădirile statului și ale UAT, cu excepția încăperilor folosite pentru activități economice sau agrement, altele decât cele desfășurate în relație cu persoane juridice de drept public. Normele (pct. 19 lit. A) precizează că, dacă destinația finală este rezidențială, fără activitate economică, taxa nu se datorează.
Cum se calculează
- Taxa se stabilește în funcție de destinația finală a clădirii: rezidențială, nerezidențială sau mixtă (norme, pct. 16).
- Pentru clădirile nerezidențiale deținute de persoane juridice, cota este între 0,2% și 1,3% din valoarea impozabilă și este stabilită prin hotărâre a consiliului local (Codul fiscal art. 460 alin. (2) și (10)).
- Valoarea impozabilă este cea înscrisă în contabilitatea proprietarului și comunicată locatarului (art. 460 alin. (5) lit. f)).
Exemplu
O firmă închiriază de la primărie un spațiu comercial pentru 10 luni, de la 1 martie la 31 decembrie 2026. Primăria comunică valoarea contabilă de 500.000 lei. Cota stabilită de consiliul local pentru nerezidențial este 1%. - Taxa anuală: 500.000 × 1% = 5.000 lei. - Taxa lunară, pentru lunile întregi: 5.000 / 12 = 416,67 lei. - Contractul are peste o lună, dar sub un an, deci firma declară și plătește lunar (art. 455 alin. (4), art. 462 alin. (5)). Total pe durata contractului: 10 × 416,67 ≈ 4.166,67 lei.
Pași practici
- Verifică în contract dacă proprietarul este statul sau o unitate administrativ-teritorială.
- Cere proprietarului valoarea contabilă a clădirii sau a spațiului închiriat.
- Stabilește destinația efectivă a spațiului.
- Depune declarația la organul fiscal local și plătește taxa la termenele legale.
De reținut
- Chiriașul privat al unui spațiu public datorează taxa pe clădiri, nu impozit (Codul fiscal art. 455 alin. (2) și (5)).
- La subînchiriere, datorează cel care are contractul cu persoana de drept public.
- Baza de calcul este valoarea din contabilitatea proprietarului.