Poate un furnizor neplătit să sesizeze starea de criză financiară a unei primării?
Da. Printre cei care pot sesiza situația de criză financiară a unei unități administrativ-teritoriale, legea îi enumeră expres și pe „diverși creditori". Un furnizor cu facturi neplătite se încadrează în această categorie. Sesizarea se face în același timp la direcția generală a finanțelor publice din județ, respectiv a municipiului București, și la ordonatorul principal de credite al unității aflate în criză.
Sesizarea are sens atunci când datele indică una dintre situațiile în care legea prezumă criza financiară, în principal obligații de plată lichide și exigibile, mai vechi de 90 de zile, care depășesc 15% din cheltuielile bugetului general al unității.
Temeiul legal
„(2) Situația de criză financiară poate fi sesizată de ordonatorul principal de credite al unității administrativ-teritoriale, conducătorul compartimentului financiar-contabil din cadrul aparatului propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale, de ordonatorii secundari de credite și ordonatorii terțiari de credite din cadrul serviciilor publice subordonate consiliului local, de conducătorii societăților comerciale sau ai regiilor autonome din subordinea consiliului local, de diverși creditori, de directorul direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București și de structurile teritoriale ale Curții de Conturi. Sesizarea se face la direcția generală a finanțelor publice județene sau a municipiului București și la ordonatorul principal de credite al unității administrativ-teritoriale care se află în situația de criză financiară." — Legea 273/2006 privind finanțele publice locale, art. 74 alin. (2) (sursă: anaf_surse/legea_273_2006_fin_publice_locale.txt)
„a) neachitarea obligațiilor de plată, lichide și exigibile, mai vechi de 90 de zile și care depășesc 15% din cheltuielile prevăzute în bugetul general al unității administrativ-teritoriale respective, cu excepția celor aflate în litigiu comercial;" — Legea 273/2006, art. 74 alin. (1) lit. a) (sursă: anaf_surse/legea_273_2006_fin_publice_locale.txt)
Ce înseamnă concret:
- Cine poate sesiza: printre alții, „diverși creditori". Legea nu cere un prag minim al creanței furnizorului care face sesizarea.
- Unde: la două destinații deodată: direcția generală a finanțelor publice (județeană sau a municipiului București) și ordonatorul principal de credite al unității, de regulă primarul.
- Când e prezumată criza: fie prin obligații lichide și exigibile mai vechi de 90 de zile care depășesc 15% din cheltuielile bugetului general, cu excepția celor aflate în litigiu comercial (lit. a), fie prin neplata drepturilor salariale pe mai mult de 90 de zile de la scadență (lit. b).
- Pragul de 15% se raportează la totalul obligațiilor restante ale unității, nu doar la creanța furnizorului care sesizează.
- Înainte de sesizare, furnizorul poate cere ordonatorului principal situația economico-financiară și concluzia privind încadrarea în criză, care trebuie comunicate în 30 de zile (art. 74 alin. (3)).
Ce se greșește în practică
- Se crede că numai ANAF sau Curtea de Conturi pot declanșa procedura. Legea dă dreptul de sesizare și creditorilor.
- Sesizarea se trimite doar primăriei. Legea cere ca ea să ajungă și la direcția generală a finanțelor publice.
- Criza se confundă cu insolvența unității administrativ-teritoriale. Insolvența are praguri mai înalte (120 de zile, 50%) și se cere la tribunal (art. 75).
- Creanțele aflate în litigiu comercial sunt incluse în calcul, deși lit. a) le exclude expres.
Ce face iConta.eu
iConta.eu nu întocmește sesizări și nu evaluează situația financiară a primăriilor. Pentru furnizor, aplicația oferă scadențarul facturilor neîncasate, cu numărul de zile de la scadență, și fișa de client. Din ele reiese ce facturi către primărie au trecut de 90 de zile și ce sumă totală este restantă, informații utile pentru documentarea unei sesizări.