Greșeli la controlul fiscal: documente lipsă
Documentele lipsă la un control fiscal nu produc, de regulă, doar o observație în raportul de inspecție — legea dă organului fiscal dreptul să stabilească baza de impozitare prin estimare, exact în situațiile în care evidențele sau documentele sunt incorecte, incomplete sau lipsesc.
Temeiul legal
„(1) Organul fiscal stabilește baza de impozitare și creanța fiscală aferentă, prin estimarea rezonabilă a bazei de impozitare, folosind orice probă și mijloc de probă prevăzute de lege, ori de câte ori acesta nu poate determina situația fiscală corectă. (2) Stabilirea prin estimare a bazei de impozitare se efectuează în situații cum ar fi: [...] b) în situația în care organul fiscal nu poate determina situația fiscală corectă și constată că evidențele contabile sau fiscale ori declarațiile fiscale sau documentele și informațiile prezentate în cursul controlului fiscal sunt incorecte, incomplete, precum și în situația în care acestea nu există ori nu sunt puse la dispoziția organelor fiscale." — Legea 207/2015 (Codul de procedură fiscală), art. 106 alin. (1) și (2) lit. b) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
Câteva consecințe practice ale documentelor lipsă la control:
- Estimarea nu e discreționară — legea cere organului fiscal să identifice „elementele care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale" și îl obligă să menționeze, în actul de impunere, motivele de fapt și temeiul de drept care au determinat folosirea estimării, precum și criteriile folosite.
- Documentele „nepuse la dispoziție" sunt tratate la fel ca documentele „incorecte" sau „incomplete" — practic, a nu prezenta un document existent are aceleași consecințe fiscale ca lipsa lui reală, din perspectiva dreptului organului fiscal de a estima.
- Obligația de a conduce evidența fiscală e distinctă și premergătoare: contribuabilul trebuie să conducă evidențe fiscale potrivit actelor normative în vigoare, iar la tranzacțiile cu persoane afiliate, să întocmească și să prezinte, la cerere, dosarul prețurilor de transfer.
- Sumele stabilite prin estimare rămân, de regulă, sub rezerva verificării ulterioare, cu excepția celor stabilite în cadrul unei inspecții fiscale — o distincție relevantă pentru posibilitatea de a mai corecta ulterior baza de impozitare.
- Documentele lipsă pot afecta și verificarea concordanței dintre declarațiile fiscale depuse și evidența contabilă/fiscală — una dintre metodele de control folosite de organul fiscal, distinctă de inspecția fiscală propriu-zisă.
Ce se greșește în practică
- Se prezintă la control doar documentele „relevante", omițând altele considerate neimportante — orice document lipsă sau incomplet poate declanșa estimarea bazei de impozitare, nu doar documentele direct legate de operațiunea verificată.
- Se contestă ulterior o estimare fără să se conteste, în același timp, motivele de fapt și criteriile folosite de organul fiscal — acestea trebuie menționate explicit în actul de impunere și pot fi atacate punctual.
- Se presupune că refacerea documentelor lipsă, după control, anulează retroactiv estimarea deja stabilită — nu automat; depinde de procedura de contestație și de momentul la care documentele sunt prezentate.
Ce face iConta.eu
iConta.eu oferă un „semafor de conformare fiscală" care compară, pentru fiecare firmă, declarațiile datorate cu cele efectiv depuse (din vectorul fiscal al firmei: regim fiscal, statut de plătitor de TVA, salariați etc.), semnalând lipsurile de declarare — dar acesta e diferit de documentele justificative individuale (facturi, contracte, procese-verbale) cerute la un control fiscal. La data acestui ghid, aplicația nu urmărește completitudinea documentelor justificative pentru fiecare operațiune înregistrată — arhivarea și prezentarea acestora la un eventual control rămân responsabilitatea contabilului/firmei.