Insolvența firmei — ce obligații are administratorul
Când firma nu își mai poate plăti datoriile, administratorul nu poate aștepta să vină creditorii în instanță. Legea nr. 85/2014, în forma modificată prin Legea 239/2025, îi impune un termen, o notificare prealabilă către fisc și un dosar de acte. Dacă nu le respectă, riscă să răspundă cu propriul patrimoniu.
Când firma este considerată insolventă
Legea nr. 85/2014, art. 5 alin. (1) pct. 29, definește insolvența ca insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile. Insolvența se prezumă dacă debitorul nu și-a plătit datoria față de creditor după 60 de zile de la scadență. Prezumția este relativă, deci poate fi răsturnată cu dovezi.
Obligația 1: cererea la tribunal în 45 de zile
Potrivit Legii nr. 85/2014, art. 66 alin. (1), debitorul insolvent trebuie să ceară tribunalului deschiderea procedurii „în termen de maximum 45 de zile de la apariția stării de insolvență”. Termenul a fost stabilit prin Legea 239/2025, aplicabilă de la 18 decembrie 2025.
Dacă, la expirarea termenului, firma negociază cu bună-credință restructurarea datoriilor în afara instanței, cererea se depune în 5 zile de la eșuarea negocierilor (art. 66 alin. (2)).
Obligația 2: notificarea organului fiscal cu 15 zile înainte
Tot prin Legea 239/2025 s-a introdus art. 66 alin. (1^1): organul fiscal competent se notifică „cu 15 zile înainte de depunerea cererii”. Dovada notificării se atașează cererii (art. 66 alin. (1) și art. 67 alin. (1) lit. n)).
Obligația 3: dosarul contabil
Art. 67 alin. (1) enumeră actele care însoțesc cererea. Multe dintre ele cad în sarcina contabilului:
- ultima situație financiară anuală, certificată, și balanța de verificare pentru luna anterioară înregistrării cererii (lit. a));
- lista completă a bunurilor, inclusiv toate conturile și băncile prin care firma își rulează fondurile (lit. b));
- lista creditorilor, cu sumele, cauza și drepturile de preferință, cu indicarea persoanelor strâns legate de debitor (lit. c));
- lista plăților și transferurilor patrimoniale din ultimele 6 luni (lit. d));
- contul de profit și pierdere pe anul anterior (lit. e)).
După deschiderea procedurii
Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare dacă acesta nu și-a declarat intenția de reorganizare (art. 85 alin. (1)). În afara excepțiilor legale și a operațiunilor autorizate sau avizate, actele, operațiunile și plățile făcute ulterior de debitor sunt nule de drept (art. 84 alin. (1)). Toate încasările, plățile și compensările de după deschidere se trec într-o listă separată (art. 84 alin. (3)).
Răspunderea personală
Art. 169 alin. (1) permite judecătorului-sindic să pună o parte din pasiv sau întregul pasiv în sarcina administratorilor care au contribuit la insolvență. Pentru contabilitate, lit. d) are cea mai mare importanță:
- nepredarea documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidator face să se prezume culpa și legătura de cauzalitate;
- nedepunerea culpabilă a situațiilor financiare sau a declarațiilor fiscale înainte de deschiderea procedurii face să se prezume că nu s-a ținut contabilitatea conform legii.
Ambele prezumții sunt relative. Acțiunea se prescrie în 3 ani (art. 170).
Exemplu. O factură de 80.000 lei scadentă pe 1 martie rămâne neplătită din lipsă de bani. La 30 aprilie, după 60 de zile de la scadență, se prezumă insolvența. Termenul de 45 de zile expiră pe 14 iunie, deci fiscul trebuie notificat cel târziu pe 30 mai.
De reținut
- Cererea la tribunal se depune în cel mult 45 de zile de la apariția insolvenței (Legea nr. 85/2014, art. 66 alin. (1)).
- Organul fiscal se notifică cu 15 zile înainte, iar dovada notificării se atașează cererii.
- Balanța, listele de creditori și bunuri și plățile din ultimele 6 luni trebuie pregătite din timp (art. 67).
- Documentele contabile trebuie predate practicianului în insolvență. Declarațiile și bilanțurile nedepuse întorc sarcina probei împotriva administratorului (art. 169 alin. (1) lit. d)).