Când este obligatorie alimentația de protecție și cine o plătește?
Alimentația de protecție este obligatorie pentru persoanele care lucrează în condiții de muncă ce o impun. O plătește integral angajatorul și se acordă gratuit. Cui i se acordă și în ce formă se stabilește prin contractul colectiv de muncă și/sau prin contractul individual de muncă.
Pentru cabinet, întrebarea practică e alta: se impozitează sau nu? Dacă se acordă potrivit legii, contravaloarea ei nu este venit din salarii și nu intră în baza contribuțiilor sociale.
Temeiul legal
„Alimentația de protecție se acordă în mod obligatoriu și gratuit de către angajatori persoanelor care lucrează în condiții de muncă ce impun acest lucru și se stabilește prin contractul colectiv de muncă și/sau contractul individual de muncă." — Legea 319/2006, art. 14 (sursă: anaf_surse/legea_319_2006_consolidat.txt)
„contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecție și de lucru, a alimentației de protecție, a medicamentelor și materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi privind sănătatea și securitatea în muncă, precum și a uniformelor obligatorii și a drepturilor de echipament, ce se acordă potrivit legislației în vigoare" — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 76 alin. (4) lit. f) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Ce rezultă:
- Când e obligatorie: atunci când condițiile de muncă o impun. Nu e un beneficiu general pentru toți salariații. Condițiile de muncă apar în evaluarea riscurilor, pe care angajatorul trebuie să o aibă (art. 12 alin. (1) lit. a)).
- Cine plătește: angajatorul, integral. Legea spune „gratuit", iar art. 7 alin. (6) interzice orice obligație financiară a lucrătorului pentru măsurile de SSM.
- Unde se stabilește: în contractul colectiv de muncă și/sau în contractul individual. Acolo se precizează categoriile de lucrători și conținutul.
- Fiscal: acordată potrivit legii, contravaloarea ei nu e venit din salarii (art. 76 alin. (4) lit. f)). Același text se regăsește la veniturile excluse din baza lunară a contribuțiilor sociale (art. 142 lit. e)).
- Sancțiune: încălcarea art. 14 se sancționează cu amendă de la 3.000 la 6.000 lei (Legea 319/2006, art. 39 alin. (6) lit. b)).
SC Exemplu SRL are 5 salariați care lucrează într-un mediu pentru care evaluarea riscurilor și contractul individual prevăd alimentație de protecție: lapte și produse, în valoare de 200 lei pe lună de persoană. Firma suportă 1.000 lei pe lună. Suma nu intră în brutul salarial și nu apare în D112 ca venit al salariaților.
Ce se greșește în practică
- Alimentația de protecție se confundă cu tichetele de masă sau cu hrana acordată ca beneficiu. Acestea au alt regim fiscal și nu înlocuiesc obligația din art. 14.
- Se acordă fără nicio prevedere în contract și fără legătură cu evaluarea riscurilor. La control, scutirea fiscală devine greu de susținut, pentru că nu mai e „potrivit legislației".
- I se reține salariatului o parte din cost. Legea spune „gratuit".
- Se acordă tuturor salariaților, inclusiv celor din birou. Obligația există doar pentru cei ale căror condiții de muncă o impun.
Ce face iConta.eu
iConta.eu nu are o funcție dedicată alimentației de protecție. Achiziția și consumul le înregistrezi prin contabilitatea generală (facturi primite, note contabile). Pentru că nu este venit salarial, nu se introduce ca avantaj în statul de plată și nu ajunge în D112. Dacă aplicarea scutirii e îndreptățită se judecă pe contractul de muncă și pe evaluarea riscurilor, iar decizia rămâne a contabilului.