Persoană fizică rezidentă cu venit deja impozitat în străinătate: credit fiscal sau scutire, după convenție
O persoană fizică rezidentă în România datorează impozit și pe veniturile din străinătate. Dacă venitul a fost impozitat și în statul-sursă, nu contribuabilul alege cum se evită dubla impunere. Metoda este cea prevăzută în convenția de evitare a dublei impuneri dintre România și acel stat: creditul fiscal sau scutirea.
Cele două metode
Metoda creditului (Codul fiscal art. 131 alin. (1)): din impozitul datorat în România se deduce impozitul plătit în străinătate pentru același venit și aceeași perioadă, în limitele articolului.
Metoda scutirii (art. 131 alin. (2)): venitul care, potrivit convenției, poate fi impus în celălalt stat este scutit de impozit în România. Venitul se declară totuși în România, în declarația unică, până la termenul de la art. 122 alin. (3), adică 25 mai a anului următor.
Condițiile, pentru ambele metode
Art. 131 alin. (3) cere cumulativ:
- să se aplice convenția de evitare a dublei impuneri dintre România și statul în care s-a plătit impozitul;
- impozitul din străinătate să fi fost efectiv plătit de persoana fizică;
- venitul să facă parte din una dintre categoriile de la art. 61.
Plata se dovedește cu un document justificativ eliberat de autoritatea fiscală străină. Dacă aceasta nu eliberează un astfel de document, se poate folosi documentul eliberat de plătitorul care a reținut impozitul la sursă. Pentru veniturile fără reținere la sursă, dovada se face cu copia declarației fiscale depuse în străinătate, însoțită de dovada plății (art. 131 alin. (3) lit. b)).
Plafonul creditului
Creditul este egal cu impozitul plătit în străinătate, dar nu poate depăși partea din impozitul datorat în România care corespunde venitului din străinătate (art. 131 alin. (4)).
Dacă venitul provine din mai multe state, creditul se calculează separat pentru fiecare țară și pentru fiecare natură de venit. Nu se compensează un impozit mare plătit într-un stat cu unul mic plătit în altul.
Exemplu: un rezident primește din străinătate un venit echivalent cu 20.000 lei. Presupunem că în România venitul se impozitează cu 10%, deci impozitul român aferent este 2.000 lei.
- Dacă impozitul plătit afară este 1.500 lei, creditul este 1.500 lei și rămân de plată 500 lei în România.
- Dacă impozitul plătit afară este 3.000 lei, creditul se limitează la 2.000 lei. Diferența de 1.000 lei nu se recuperează în România.
Conversia în lei
Pentru calculul creditului, sumele în valută se transformă la cursul mediu anual comunicat de BNR pentru anul în care s-a realizat venitul (art. 131 alin. (6)). Monedele necotate de BNR se convertesc în doi pași: întâi într-o valută de circulație internațională, la cursul din statul-sursă, apoi în lei, la cursul mediu anual BNR.
Pași pentru contabil sau consultant
- Identifică convenția aplicabilă și metoda prevăzută pentru categoria de venit respectivă.
- Obține documentul justificativ al impozitului plătit în străinătate.
- Convertește venitul și impozitul la cursul mediu anual BNR.
- La metoda creditului, calculează plafonul pe fiecare țară și pe fiecare natură de venit.
- Declară venitul în declarația unică, inclusiv atunci când se aplică scutirea.
De reținut
- Metoda o stabilește convenția de evitare a dublei impuneri, nu contribuabilul (Codul fiscal art. 131 alin. (1)-(2)).
- Creditul fiscal este plafonat la impozitul român aferent venitului din străinătate și se calculează pe fiecare țară și natură de venit (art. 131 alin. (4)).
- Fără dovada plății impozitului în străinătate, creditul și scutirea nu se acordă (art. 131 alin. (3)).
- Venitul scutit se declară totuși în declarația unică (art. 131 alin. (2)).