Cum se repartizează transportul pe mai multe produse din aceeași factură?
Când o singură factură de transport acoperă mai multe articole dintr-o achiziție, legea cere doar ca acest cost să fie atribuit achiziției bunurilor respective, fără să impună o formulă exactă de repartizare pe mai multe articole cumpărate simultan.
Temeiul legal
OMFP 1802/2014, Secțiunea 1.2, pct. 6: „costul de achiziție al bunurilor cuprinde prețul de cumpărare, taxele de import și alte taxe [...] cheltuielile de transport, manipulare și alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziției bunurilor respective."
Legea nu detaliază o cheie de repartizare (proporțional cu valoarea, cu greutatea sau cu cantitatea) pentru cazul în care transportul acoperă mai multe articole — cere doar atribuirea directă a costului la achiziția bunurilor. Repartizarea proporțional cu costul de bază al fiecărui articol e o interpretare rezonabilă, larg folosită în practică, dar nu un citat exact de lege — de reținut mai ales pentru mărfuri cu greutăți foarte diferite, unde o repartizare pe greutate ar putea da un rezultat diferit de cel proporțional-valoric.
Ce se greșește în practică
- Se repartizează transportul în mod egal pe toate articolele, indiferent de valoarea lor, deși o repartizare proporțional-valorică (sau, după caz, pe greutate) reflectă mai bine costul real atribuibil fiecărui articol.
- Se lasă un rest de rotunjire nealocat, astfel încât suma repartizată pe articole nu mai coincide exact cu valoarea totală a transportului facturat.
- Se ignoră repartizarea complet atunci când marfa e introdusă în gestiune cantitativ-valorică (pe fișă de magazie), unde nu există o funcție automată de repartizare — riscul e ca transportul să rămână necapitalizat, ca o cheltuială separată, nu în costul mărfii.
Ce face iConta.eu
Pentru firmele care țin gestiunea global-valoric, ecranul NIR repartizează automat transportul introdus, proporțional cu costul de bază al fiecărei linii din NIR, cu restul de rotunjire alocat explicit ultimei linii — verificat prin teste care confirmă, de exemplu, că un transport de 10 lei pe 3 linii cu costuri de bază egale se repartizează 3,33 + 3,33 + 3,34 lei, sumă exact egală cu transportul introdus. Pentru firmele care țin gestiunea cantitativ-valorică (pe fișă de magazie, tipic la comerțul en-gros), acest mecanism de repartizare automată nu există — contabilul trebuie să calculeze manual partea de transport pe fiecare articol și să o adauge direct la prețul unitar înainte de a introduce intrarea în gestiune.