Salariat trimis la muncă în străinătate: ce trebuie să conțină contractul de muncă?
Când un salariat urmează să lucreze în străinătate, Codul muncii impune ca trei informații să intre chiar în contractul individual de muncă: țara sau țările și durata perioadei de muncă, moneda în care se plătesc drepturile salariale și modalitățile de plată, prestațiile în bani sau în natură legate de activitatea din străinătate. Alte patru informații se comunică salariatului în timp util, înainte de plecare, fără să fie obligatoriu trecute în contract.
Dacă salariatul are deja contract și pleacă ulterior, informațiile obligatorii se adaugă la contract, iar schimbarea locului de muncă, a salariului sau a programului se face prin act adițional încheiat înainte de producerea ei.
Temeiul legal
„În cazul în care persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, urmează să își desfășoare activitatea în străinătate, angajatorul are obligația de a-i comunica în timp util, înainte de plecare, informațiile prevăzute la art. 17 alin. (3), precum și informații referitoare la:a) țara sau țările, precum și durata perioadei de muncă ce urmează să fie prestată în străinătate; ... b) moneda în care vor fi plătite drepturile salariale, precum și modalitățile de plată; ... c) prestațiile în bani și/sau în natură aferente desfășurării activității în străinătate;" — Codul muncii (Legea 53/2003), art. 18 alin. (1) lit. a)-c) (sursă: anaf_surse/legea_53_2003_codul_muncii.txt)
„(2) Informațiile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și c) trebuie să se regăsească și în conținutul contractului individual de muncă.(3) Dispozițiile alin. (1) se completează prin legi speciale care reglementează condițiile specifice de muncă în străinătate." — Codul muncii (Legea 53/2003), art. 18 alin. (2)-(3) (sursă: anaf_surse/legea_53_2003_codul_muncii.txt)
„Orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. (3) în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adițional la contract, anterior producerii modificării, cu excepția situațiilor în care o asemenea modificare este prevăzută în mod expres de lege sau în contractul colectiv de muncă aplicabil." — Codul muncii (Legea 53/2003), art. 17 alin. (5) (sursă: anaf_surse/legea_53_2003_codul_muncii.txt)
Ce intră obligatoriu în contract sau în actul adițional (art. 18 alin. (2)):
- Țara sau țările și durata perioadei de muncă în străinătate.
- Moneda în care se plătesc drepturile salariale și modalitățile de plată, de exemplu virament în contul din România.
- Prestațiile în bani și/sau în natură legate de activitatea din străinătate, de exemplu cazare, transport sau sume suplimentare.
Ce se comunică înainte de plecare, chiar dacă nu intră în contract (art. 18 alin. (1) lit. d)-g)):
- condițiile de climă;
- principalele reglementări din legislația muncii a țării respective;
- obiceiurile locului a căror nerespectare ar pune în pericol viața, libertatea sau siguranța personală;
- condițiile de repatriere, după caz.
Rămân valabile și elementele generale de la art. 17 alin. (3), cum ar fi locul de muncă, salariul și durata muncii. Schimbarea lor se face prin act adițional încheiat înainte de producerea ei (art. 17 alin. (5)).
Dacă angajatorul nu informează. Salariatul poate sesiza Inspecția Muncii (art. 19 alin. (1)). Pentru neîndeplinirea obligației de informare de la art. 18, poate cere în instanță despăgubiri pentru prejudiciul suferit (art. 19 alin. (3)).
Codul muncii precizează că aceste reguli se completează prin legi speciale privind munca în străinătate (art. 18 alin. (3)). Pentru situațiile de detașare transnațională se verifică și reglementarea specială aplicabilă.
SC Exemplu SRL trimite un programator să lucreze la un client din Germania între 1 iulie și 30 septembrie 2026. Firma încheie un act adițional la contractul de muncă, semnat de ambele părți pe 22 iunie 2026, care prevede:
- țara și durata: Germania, 1 iulie – 30 septembrie 2026, adică 3 luni;
- moneda și plata: salariul în lei, prin virament lunar în contul din România;
- prestații: cazare asigurată de angajator și transportul dus-întors.
Înainte de plecare, programatorul primește o informare scrisă despre condițiile de climă, principalele reguli din legislația muncii germane, obiceiurile locale relevante și condițiile de repatriere. Contabilul păstrează la dosarul salariatului actul adițional și informarea semnată.
Ce se greșește în practică
- Salariatul pleacă în baza unui e-mail sau a unei decizii interne, fără act adițional încheiat înainte de plecare.
- Actul adițional menționează țara, dar nu și durata, moneda sau prestațiile, deși toate trei sunt obligatorii în contract.
- Informarea despre climă, legislația muncii și repatriere nu se face sau nu se poate dovedi.
- Prestațiile promise verbal, cum ar fi cazarea sau transportul, nu sunt trecute în contract, iar la plecare apar dispute.
Ce face iConta.eu
iConta.eu nu redactează contracte individuale de muncă sau acte adiționale. Generatorul de contracte al aplicației completează doar datele firmei și ale partenerului comercial în șabloanele firmei, iar fișa salariatului nu are câmp pentru țara de lucru. Aplicația acoperă partea de salarizare și de deplasări: statul de plată, D112 și deconturile de deplasare, inclusiv plafonul de diurnă neimpozabilă pentru deplasări externe.