Salariatul pleacă după un curs plătit de firmă: trebuie să restituie costul?
Da, dar numai în anumite condiții. Dacă cursul a fost inițiat și plătit de angajator, iar printr-un act adițional la contract s-a stabilit o perioadă în care salariatul nu poate avea inițiativa încetării contractului, o demisie în acea perioadă îl obligă să suporte cheltuielile pregătirii, proporțional cu perioada nelucrată. Aceeași obligație apare la concedierea pentru motive disciplinare în perioada respectivă.
Fără act adițional, obligația nu are de unde să se calculeze. Cele mai multe litigii pornesc de la un curs plătit „din încredere", fără niciun document semnat înainte.
Temeiul legal
„(1) Salariații care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională, în condițiile art. 197 alin. (1), nu pot avea inițiativa încetării contractului individual de muncă pentru o perioadă stabilită prin act adițional. [...] (2) Durata obligației salariatului de a presta muncă în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum și orice alte aspecte în legătură cu obligațiile salariatului, ulterioare formării profesionale, se stabilesc prin act adițional la contractul individual de muncă. [...] (3) Nerespectarea de către salariat a dispoziției prevăzute la alin. (1) determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adițional la contractul individual de muncă. [...] (4) Obligația prevăzută la alin. (3) revine și salariaților care au fost concediați în perioada stabilită prin actul adițional, pentru motive disciplinare" — Codul muncii (Legea 53/2003), art. 198 (sursă: anaf_surse/legea_53_2003_codul_muncii.txt)
„(1) În cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională este inițiată de angajator, toate cheltuielile ocazionate de această participare sunt suportate de către acesta." — Codul muncii (Legea 53/2003), art. 197 alin. (1) (sursă: anaf_surse/legea_53_2003_codul_muncii.txt)
„(1) Nicio reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege. [...] (2) Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă." — Codul muncii (Legea 53/2003), art. 169 (sursă: anaf_surse/legea_53_2003_codul_muncii.txt)
Condițiile, pe rând:
- Cursul a fost inițiat de angajator. Art. 198 trimite la formarea din art. 197 alin. (1), la inițiativa și pe cheltuiala angajatorului. Un curs ales și plătit de salariat nu intră aici.
- Există act adițional. Perioada în care salariatul nu poate demisiona și celelalte obligații se stabilesc prin act adițional la contractul de muncă. E bine ca actul să fie semnat înainte de curs și să cuprindă costul estimat.
- Plecarea are loc în perioada stabilită. Demisia în acea perioadă sau concedierea pentru motive disciplinare declanșează obligația. Textul mai enumeră și alte cazuri speciale de încetare (alin. (4)); pentru concedierea din motive care nu țin de salariat, obligația nu este prevăzută.
- Suma este proporțională. Se recuperează cheltuielile pregătirii raportate la perioada nelucrată din perioada stabilită, nu integral.
Cum se recuperează. Codul muncii interzice reținerile din salariu în afara cazurilor prevăzute de lege, iar reținerile cu titlu de daune cer o hotărâre judecătorească definitivă. Dacă suma pentru curs poate fi reținută direct din ultimul salariu, fără acordul salariatului sau fără hotărâre, este interpretabil. Varianta sigură este plata voluntară, pe baza unui angajament scris, sau acțiunea în instanță.
SC Exemplu SRL trimite un salariat, din inițiativa firmei, la un curs de 9.000 lei. Prin act adițional semnat în ianuarie 2024, salariatul se obligă să nu demisioneze timp de 36 de luni după curs. După 24 de luni, în ianuarie 2026, demisionează.
Perioada nelucrată: 36 − 24 = 12 luni. Suma de suportat: 9.000 × 12 / 36 = 3.000 lei. Firma îi comunică suma și calculul și îi propune un angajament de plată; dacă salariatul refuză, suma se recuperează prin instanță.
Ce se greșește în practică
- Cursul se plătește fără act adițional, iar ulterior firma nu poate pretinde nimic.
- Se cere restituirea integrală, deși legea impune calculul proporțional cu perioada nelucrată.
- Suma se reține din ultimul salariu fără acordul salariatului și fără hotărâre judecătorească.
- Se cere restituirea și după o concediere pentru motive economice, caz pe care art. 198 nu îl prevede.
- Se aplică regula unui curs ales de salariat, deși ea privește doar formarea inițiată de angajator.
Ce face iConta.eu
iConta.eu nu ține evidența actelor adiționale de formare profesională și nu calculează suma de restituit. Statul de plată nu are rețineri din salariu pentru datorii ale salariatului către firmă, așa că recuperarea se face în afara calculului salarial. Factura cursului se înregistrează ca achiziție de servicii, iar suma recuperată de la fostul salariat se înregistrează printr-o notă contabilă în Registrul jurnal, pe baza angajamentului de plată sau a hotărârii.