Cum stabilește agentul constatator cuantumul amenzii între minimul și maximul legal?
Agentul constatator nu alege liber o sumă între minimul și maximul amenzii. OG 2/2001 îi cere să aplice sancțiunea în limitele actului normativ și proporțional cu gradul de pericol social al faptei. Legea enumeră criteriile: împrejurările faptei, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date din procesul-verbal.
Contează în practică pentru că o amendă aplicată spre maxim, fără nicio justificare, poate fi redusă de instanță la plângere. La fel, avertismentul poate înlocui amenda când fapta are gravitate redusă.
Temeiul legal
„(3) Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal." — OG 2/2001, art. 21 alin. (3) (sursă: anaf_surse/og_2_2001.html) „(5) Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite." — OG 2/2001, art. 5 alin. (5) (sursă: anaf_surse/og_2_2001.html)
„(1) Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării." — OG 2/2001, art. 34 alin. (1) (sursă: anaf_surse/og_2_2001.html)
Criteriile pe care agentul trebuie să le aibă în vedere:
- Împrejurările: contextul faptei, de exemplu o eroare izolată sau o practică repetată.
- Modul și mijloacele: cum a fost săvârșită fapta.
- Scopul urmărit: dacă s-a urmărit un avantaj sau a fost o neglijență.
- Urmarea produsă: dacă există un prejudiciu, cât este de mare și dacă a fost acoperit.
- Circumstanțele personale: pentru o firmă, de exemplu, prima abatere sau remedierea înainte de control.
Limitele de la care pornește agentul sunt cele din actul care sancționează fapta. De exemplu, Legea 196/2018 prevede pentru neconvocarea adunării generale amendă de la 200 lei la 1.000 lei (art. 102 alin. (2) lit. b)). Agentul nu poate coborî sub 200 lei și nici urca peste 1.000 lei. Poziția în interval trebuie însă să rezulte din criteriile de mai sus.
La plângere, instanța „hotărăște asupra sancțiunii”. Poate menține amenda, o poate reduce sau o poate înlocui cu avertismentul, dacă fapta nu justifică amenda. Avertismentul se aplică faptelor de gravitate redusă, chiar dacă actul normativ nu îl prevede (art. 7 alin. (2)-(3)).
Plata a jumătate din minimul amenzii în 15 zile (art. 28 alin. (1)) se raportează la minimul din actul normativ, nu la amenda aplicată. De aceea, o amendă stabilită mai sus în interval nu schimbă suma plătibilă în acest termen. Excepție fac amenzile din domeniul construcțiilor și urbanismului (art. 28 alin. (1^1)).
Ce se greșește în practică
- Se acceptă o amendă aplicată la maxim, deși procesul-verbal nu arată nicio împrejurare agravantă.
- În plângere nu se aduc dovezi despre prima abatere, remediere sau lipsa prejudiciului, adică exact criteriile din art. 21 alin. (3).
- Se confundă posibilitatea de a plăti jumătate din minim cu o reducere a amenzii aplicate.
- Nu se cere, subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertismentul.
Ce face iConta.eu
iConta.eu nu evaluează cuantumul amenzilor și nu gestionează procesele-verbale sau plângerile. Aprecierea rămâne la contabil și la juristul firmei. Amenda plătită se înregistrează printr-o notă contabilă pe contul 6581 „Despăgubiri, amenzi și penalități”, din planul de conturi al aplicației. În D101, rândurile de cheltuieli nedeductibile se completează de contabil.